Eu vreau adevărul și cred că și dvs. vreți adevărul, altfel nu ați fi aici, iar adevărul poate necesita un pic de flexibilitate în sistemul vostru de credințe, deoarece cu cât intrăm mai mult în chestia asta cu atât aflăm mai mult că tot ceea ce credem noi că știm nu este decât o poveste cu zâne, iar lumea reală este mult mai interesantă, mult mai complexă și mult mai minunată decât ne-am fi putut imagina vreodată. Bun găsit la un episod interesant din seria Dezvăluiri Cosmice, având ca gazdă pe Jay Weidnar și invitat pe Jason Rice.
Pe măsură ce relatările lui Jason privind misiunile sale de servici cu PSS continuă, el descrie nivelul tehnologic, sofisticarea uniformei de luptă și armamentul. El explică detaliilor tehnice ale costumelor ce el a purtat pe câmpul de luptă și diferitele arme pe care le-a avut în dotare. Capacitățile acestora sunt mult mai avansate decât cele actualele dotări militare, cu excepția anumitor programe de acces special. Schimbări extraordinare sunt deja în curs de desfășurare pentru planetă și oameni, o alianță de civilizații avansate au venit în sistemul nostru solar pentru a servi ca ghizi în transformarea noastră colectivă. Pentru a ajuta la facilitatea schimbărilor care vin, aceste ființe au numit un purtător de cuvânt pentru a spune cine sunt și de ce au venit.
Astăzi vom merge pe altă direcție de gândire aici și anume, legat de experiențele tale cu arme, tehnologii, costumele spațiale incredibile pe care tu le-ai avut. Deci haide să începem cu cele mai simple. Care a fost echipamentul de bază pe care ți l-au oferit să lupți în aceste războaie?
Sigur, uniforma standard era constituită din BDU-uri (Uniforme de apărare și luptă). Deci erau un tipar digicam verde, verde de pădure, verde închis, griuri, alburi.
Tipar DigiCam?
Da, un tipar Digicam.
Vrei să spui că acel costum în sine era o proiecție digitală?
Tiparul de pe material este unul foarte Pixelat. Asta este ceea ce înseamnă.
Și se putea schimba?
Da, putea fi schimbat, aveam uniforme care erau parte din ediția standard, care erau holografice. Uniforme care sunt folosite pentru a se integra în fundal.
Nu puteai să vezi o persoană purtând una dintre aceste uniforme decât dacă se mișca și aceasta era o încețoșare ușoară, a imaginii din fundal. Se pare că ne ascundea și semnătura infraroșie, semnalele radio, oricare dintre dispozitivele pe care le aveam.
Din fericire sisteme de comunicare prin interconectare cuantică cu îmbunătățirile noastre cu naniți, nu erau recepționate, așa că acelea nu erau o problemă, dar sistemele holografice ale uniformei pe care le foloseam în operațiunile de luptă în special pe planeta 1, au constituit o problemă deoarece de îndată ce ai mai mult de două într-o locație, inamicii le puteau localiza și erau capabili să ne găsească, chiar dacă noi eram invizibili.
Corect.
Dar avea un sistem cu cască care includea aproape toate sistemele de camuflare astfel încât soldații și uniformele să poată dispărea.
Deci când tu spui holografic, asta ar fi ca niște mostre ale fundalului?
Nu numai că proiectează ceea ce este în spate, ci și crează un câmp care este ușor defazat cu dimensiunea acestei existențe. Dacă vă gândiți în urmă la experimentul Philadelphia și la relocalizarea vasului marinei, l-au defazat în afara existenței noastre pentru a-l face să „dispară”.
Da.
Ei bine, aceasta este o evoluție a acelei tehnologii până la nivelul unui dispozitiv individual. Deci nu era o defazare completă, ci o defazare parțială. Era o defazare suficientă ca să permită lumina să treacă, așa că persoana părea că a dispărut.
Asta îți oferea un avantaj incredibil.
Da.
Cum era să mergi de colo colo fiind invizibil?
Noi ne-am distrat cu asta, de fapt când am învățat prima dată cum să le folosim în FIG câțiva dintre oamenii invizibili se puteau apropia suficient de mult că puteau să-ți sufle în ureche, fără ca tu să știi vreodată că erau acolo. Este o unealtă incredibilă și incredibil de ajutătoare. Celălalt lucru este că dacă tu știi ceea ce cauți, tu poți vedea defazarea apărând diferit și ai fi capabil s-o vezi, dacă cineva se mișcă. Iar asta includea folosirea lor în aer și de asemenea în timpul aruncărilor.
Adică dacă aveai această tehnologie, puteai fi la un nivel care putea face un om invizibil atunci, trebuie să fi existat aceste dispozitive de camuflare și pe nave.
Da ... dacă ei au fost capabili să le miniaturizeze suficient de mult până la o persoană individuală și văzându-le pe alte vehicole, unele dintre vehicolele mari de transport pentru echipamente și materiale și de asemenea, la câteva dintre tancuri și la câteva dintre celelalte APC-uri ... ei le aveau la tot ceea ce ei doreau să dispară le puteau folosi.
Asta înseamnă de asemenea că sunt disponibile pentru aceia din alte programe ale PSS, care includ cabala, anumiți membrii ai corporațiilor, anumiților membrii ai elitelor, care doresc să aibă acces la astea. Ei veneau și aveau acces să le folosească. Ceea ce se folosește în câteva dintre aeronavele care zboară de colo colo pe cer, chiar în acest moment.
Fostul inginer naval Bill Tompkins mi-a spus că dacă ei și-ar fi dezactivat dispozitivele de camuflare, ai fi văzut tot cerul plin de nave.
Peste tot ... da.
Deci asta este uimitor.
Da, imaginați-vă ce surpriză ar fi asta.
Ce alte lucruri îți oferea acest costum, în afară de invizibilitate?
Această modificare anume era țintită în special pentru invizibilitatea holografică.
Avea vreo capacitate de amplificare a puterii sau vre-una de protecție?
Nu ca și supliment la capabilitățile unui costum normal, care erau foarte mari.
Ce înseamnă asta?
Costumele de luptă standard pe care le-am avut ... se bazau pe câteva sisteme care trebuiau să lucreze împreună unele cu altele. Sistemul de fundal era o uniformă de bază, care pe toate suprafețele o mulțime de ... ceea ce păreau a fi tivuri ... țesute într-un mod anume împreună.
Acestea sunt ceea ce se numește „material triboelectric” care este un material organic polimerizat suprapus cu un conductor.
Iar beneficiile acestuia sunt acelea că ... (iar acele tehnologii există acolo acum) beneficiile sunt că nu numai că tu generezi electricitate când te miști, ci oferă de asemenea și feedback de la corp, ca un sistem de senzori. Așa că de fiecare dacă când doreai să-ți miști mâna, remarca că tu-ți mișcai mâna, iar armura electrificată s-ar fi mișcat, căci dacă nu ai fi avut acest sistem de feedback în interior, ai fi fost ca și ... un cavaler medieval încercând să mergi de colo colo cu o armură de 70 de kg pe el. Ar fi foarte împovărător și încet, dacă nu ai fi un tip extrem de atletic și puternic, care ar fi singurii care le-ar purta, deoarece ar fi singurii care să le care de colo colo. Deci acest sistem permite o interfață apropiată între sistemul interior, căptușeala și armura electrificată.
Și te-a protejat?
Chiar ne-a protejat.
Trebuie să fi existat vreo limită față de ce fel de arme vă putea proteja.
De orice armă mică, de orice pușcă obișnuită ...
Ar fi respinse sau absorbite sau cum?
Depinde unde erai lovit. Dacă era la un unghi ar fi fost respins, dar dacă ar fi lovit direct, mortal, din apropiere, atunci s-ar fi impactat și ar fi fost absorbit în acesta.
Tu ai fi fost rănit vre-un pic de acestea? Vreo vânătaie sau ceva?
Tu ai fi putut să faci vânătaie, dacă erai lovit în locul potrivit.
Deci ar fi putut să te doară.
Da, ai fi știut că ești lovit și nu numai că ... deoarece sistemele de feedback includ (deoarece tu porți armură) ... și cineva ... la tine, tu ai putea să auzit asta, dar, de unde vine? Deci tu nu vei știi, așa că feedback-urile sistemului din interior îți oferă de asemenea o stimulare fizică, în zonele în care primești lovituri.
Deci dacă eu te-aș împușca și glonțul ți-ar atinge costumul, acesta ar ști de unde vine glonțul?
Urmărea de asemenea balistica acestuia, deci da.
Deci tu aveai acum o înregistrare a locului de unde venea acel glonț ... de unde își avea originea ... și să elimini acel ... indiferent ce.
Da, cu o apăsare de buton, aveai un sistem de a trage și a uita, care ar fi o grenadă gravimetrică care ar fi capabilă să se lanseze pe sine, dintr-o poziție ascunsă, pentru a afla de unde a venit acea împușcătură, deoarece tu deja ai triangulat-o de la ultima poziție cunoscută oricum.
Dar centrul de comandă? Ei ar fi avut de asemenea această informație care ar fi venit de la costum?
Ei ar fi avut-o și de asemenea toți colegii tăi. Așa că dacă al 15-lea tip dintr-o linie primește o lovitură și se întâmplă să fie mai aproape de tine, toată acea informație este împărtășită în mijlocul computerelor aflate în luptă. Și există 3 în fiecare sistem de luptă. Există unul în interior, la nivelul pieptului și mai sunt două în spate. Și se află în zona inferioară a coloanei vertebrale, cât mai ferite cu putință, și îți oferă un sistem repetitiv triplu. Deci toate aceste sisteme se actualizează unele pe altele și comunică. Și este important deoarece vizoarele, nu aveai nicio sticlă sau deschidere, sau ceva asemănător cu ceea ce vezi la Hollywood cu acei ochi eleganți.
Nu există nimic din toate astea, deoarece acelea erau puncte slabe pentru balistică permițând un punct de intrare, deci este un scut solid în fața ta. Tot ceea ce tu vezi este generat digital și tot ce vrei să vezi ... și ai o vedere completă a luptei, a câmpului de luptă, prin fum, noapte, prin medii îmbunătățite, medii reduse ... micro-gravitație, în medii din afara planetei, iar unele dintre antrenamente pe care le-am făcut pe Marte implicau un mediu aspru în costum.
În majoritatea celor 4 luni petrecute pe Marte au fost ceea ce noi numim „viața într-un costum”, deoarece ne-am petrecut toată perioada antrenându-ne într-un costum.
La început era inconfortabil?
Era oribil.
Cât de mult cântărea tot costumul și casca și totul?
Tot costumul avea aproximativ 90 de kg.
90 de kg?
Gol.
Glumești. Nu. Adică tu cărai 90 kg în jurul tău?
Ei bine, nu le cărai tu deoarece era electric. Deci se simte ca și cum nu ai purta nimic, ca și cum ai purta o jachetă.
Și cum este alimentat de curent? Există vre-un pachet de baterii sau ...?
Avea propria rezervă de baterii. Și este un sistem alimentat de anti-materie și este triplu protejat cu sistemul redundant. În mod clar dacă vre-unul dintre ele cedează, nu-ți dorești să fi undeva în apropierea acestuia. Dar au o durată de viață ce ține aproximativ o săptămână, între schimbările de celule electrice, și aceasta este o luptă întreagă. Iar la început ne ziceam: „da, sigur, durează o săptămână ... nu cred așa ceva.” După ce am trăit și am văzut, începi să capeți încredere în sisteme.
Sistemul de respirație autonom este foarte similar cu un sistem de re-respirație pe care-l vezi la un scafandru care ia același aer și se poate injecta un pic de ceva nou, dar în cea mai mare parte a timpului se purifică. Are câteva moduri de operare în care poți trăi o autonomie completă. Tu poți să rămâi fără aer care este filtrat, poți folosi aerul nefiltrat de afară.
Există un număr de modalități diferite care au propriile lor sisteme, își poate reîncărca sistemele de exemplu, dacă te afli într-o atmosferă presurizată și nu vrei să-ți folosești rezerva proprie de oxigen, poți trece la modul de reumplere care va începe procesul de reumplere a rezervoarelor pe care le ai, ca atunci când tu mergi într-o zonă zero G sau în condiții fără atmosferă să ai rezervele pline.
Iar noi putem să le reglăm, de fapt asta este ceea ce și eu și majoritatea dintre noi am făcut,
a fost să le reglez ca să treacă automat prin aceste procese, pentru mentenanță și încărcare și ne reamintea: „hei, uite voi trece prin aceste procese de reumplere.” Ok, și mergi mai departe.
Costumul interacționa cu proprii tăi naniți?
Cu siguranță și de fapt, protocoalele de comunicație pe care le-am avut o parte din procesul de învățare prin care am trecut cu naniții, implica comunicații. Iar tu nu trebuia să vorbești pentru a comunica. Dar chiar necesita focalizarea pe un anumit punct ... pentru a activa acele comunicații și exista un loc anume din creier ... pe care să te focalizezi. Tu nu te gândești la asta când vorbești, este un proces automat, dar se întâmplă același lucru atunci când comunici cu cineva și vorbești cu ei.
Deci tu spui că tu comanzi aproape telepatic costumul?
Ei bine, comunicațiile de exemplu, când vorbești cu superiorii și raportezi o luptă, sau când vorbești cu ei să primești o reaprovizionare. Noi trebuia să învățăm cum să folosim acel sistem de comunicare, iar pentru mine aceasta nu a fost o sarcină ușoară, deoarece trebuia să te focalizezi pe acel singur loc ... iar apoi tu trebuia să refuzi toate celelalte gânduri și să te focalizezi doar pe gândurile pe care dorești să le comunici. Așa că la început era cumva asemănător cu a avea un auto-corector pe un text nepotrivit.
Da, mesajul de eroare.
Punea lucruri greșite în textul tău pe care nu-l doreai. Ei bine, comunicațiile erau așa și ultimul lucru pe care-l doreai era să se trimită echivalentul unui text mental către comandament care conținea ceea ce simțeai despre comandantul tău, ca și text. Deci noi am învățat cum să controlăm asta și să nu trimitem informații străine în fluxul de mesaje.
Interesant. Tu crezi că ei folosesc această tehnologie a costumului în armată, astăzi?
Eu cred că în programele cu acces special, mai mult ca sigur ... fără îndoială ... deci ar putea să existe cineva invizibil care să meargă pe aici, acum. Sigur.
Pe toată planeta ... este cumva înspăimântător.
Da, este. Da știți, ei încă mai au reguli după care trebuie să joace. Și sunt foarte recunoscător pentru asta. Dar, da, se află ei în armata convențională și sunt folosiți acolo?
Nu, deoarece noi încă avem toată acea chestie de separare a elitelor. Căci „noi avem toate lucrurile bune și ție nu ți se permit să le ai, deoarece noi suntem speciali și tu nu ești.
Genul acesta de arme sunt conectate la comunicațiile din interiorul naniților, din tine și din costum în sine?
Unele dintre arme sunt acționate neuronal, iar altele sunt comandate fizic sau au inițieri fizice. Există o gamă largă de sisteme de arme pe care le folosim în programele PSS. Unitatea mea, „Divizia a 3-a de tancuri”, avea explozibili cu anti-materie, și aș vrea să vorbesc un pic mai mult despre anti-materie, deoarece primul articol pe care l-am putut găsi public, despre armata modernă care folosește anti-materia, a fost în 1986. Acesta a fost primul articol pe care l-am găsit la vedere, pentru public. Dacă-ți amintești, acela a fost anul în care a fost trimis mesajul către cabală din partea germanilor și au descoperit că tehnologia lor de spălat pe creier a fost furată.
Da.
La foarte puțin după asta, a apărut acel articol. Au venit ordine către acea companie din acea bază și întâmplător, foarte mult din cercetarea lor a fost făcută la baza Forțelor Aeriene (BFA) Eglin din Florida. A existat o sechestrare a informației și nu s-a mai vorbit despre asta. Asta în 86.
Anti-materia, ca să vă ofer o idee despre putere, motivul pentru care este așa de energetică
este datorat faptului că fiecare gram de materie are un gram opus și egal de anti-materie.
„Frumusețea” dacă vreți, scuzați-mi expresia, unei explozii a anti-materiei, este aceea că masa atât a materiei cât și a anti-materiei este convertită 100% în energie.
Acum ... ce înseamnă asta? Pentru a vă da un exemplu. Armele nucleare convenționale moderne, acționează cu o eficiență de numai 10%. Cea mai mare bombă nucleară din arsenalul SUA, funcționează doar cu eficiență 10%. 10%. Exploziile anti-materie funcționează cu o rată de eficiență de 100%.
Bomba „Little Boy” ce a fost folosită la Hiroshima, era de aproximativ 3 metri lungime cântărea aproximativ 4,50 tone, doar 2,20 metri în diametru și avea 15 Kilotone. Cantitatea de anti-materie necesară să facă aceiași cantitate de explozie, puteai să o obții dintr-o radieră, mărimea 2 ... jumătate de gram. Ar fi generat aceiași cantitate de 15 Kilotone de putere explozivă.
Tu aveai ceva ca un proiectil cu care puteai împușca chestiile astea?
Ei bine, modul în care ... problema cu anti-materia este aceea că orice vine în contact cu aceasta, explodează. Armele nucleare moderne sunt destul de sortite eșecului, deoarece cantitatea de tehnologie necesară pentru a face Plutoniul sau Uraniul să detoneze ... să atingă masa critică, necesită o cantitate extraordinară de tehnologie ... așa este.
Trebuie să se aprindă toate în același timp, dar nu vom intra în fizica acestora.
Este extrem de dificil să construiești o armă nucleară.
Este forte greu s-o faci să explodeze. Deci este o platformă armată destul de sortită eșecului, armele nucleare moderne. Anti-materia este fix opusul, este o propunere sortită pericolului, deoarece de fiecare dată când vin în contact cu materia și anti-materia, avem explozii. Deci asta înseamnă că trebuie să aibă un fel de încapsulare magnetică.
Înțeleg ... nu-i poți permite să atingă ceva.
Și vă voi oferi un exemplu. 50 de miliarde dintr-un gram ... de anti-materie ... au suficientă putere de explozie care echivalează cu aproximativ 1,8 tone de TNT. Cam atâta a fost folosită la clădirea Murrah din Oklahoma City. Ca să vă ofer o idee ... a 50-a miliardime dintr-un gram. Deci chiar și cantități mai mici decât tu poți vedea, sunt semnificative.
Așa că ceea ce ei au a fost să dezvolte un recipient de anti-materie care nu are nevoie de electricitate, care în esență este un sistem magnetic staționar. Iar cele pe care-l aveam noi ... erau foarte mici ...
Erau foarte mici și de fapt, dacă erai capabil să ... nici măcar nu puteai vedea una ... Da, dacă erai capabil să deschizi unul dintre aceste recipiente, să cauți anti-materia în interior, tu nu ai fi văzut-o, deoarece este microscopică. Așa că sistemele pe care le-am folosit noi le numeam Cheerios. Deoarece erau mici toroide, foarte mici. Așa că aveau o cantitate foarte specifică de anti-materie în acesta ...
Deci recipientul era ca un Cheerios ... un toroid ... dar se și învârtea?
Sunt staționare, statice.
Era în interiorul găurii?
Era în interiorul găuri toroidului.
Deci era cumva ca o centrifugă.
Da. Deci ei erau capabili să rețină ...
Se învârtea în acea chestie?
Nu știi ... trebuia să deschizi unul ca să afli. Nu pe calea grea.
Aceste sisteme de reținere trebuiau desfăcute într-un loc foarte specific pentru a le deschide și era în interiorul toroidului. Puteai sări pe acesta, puteai să-l lovești cu un ciocan, nu s-ar fi deschis, recipientul nu s-ar fi deschis. Dacă-l activai dintr-un loc anume, asta ar fi deschis recipientul și permitea anti-materiei să intre în joc.
Deci exista o geometrie pe care trebuia s-o activezi? Da.
Exista o anumită modalitate prin care putea fi spart recipientul. Și imediat ce-l spargi obții magia pe care o are anti-materia.
Deci tu declanșai cumva chestia asta și atunci când ar fi lovit chestia s-ar fi deschis?
Ei bine, noi nu le-am folosit ca și proiectile.
Nu? Nu.
Ele erau ca niște grenade sau ... ?
Noi le foloseam ca și grenade de rezervă sau bombe, le foloseam în mortiere, le aveam în focurile de artilerie, le foloseam pentru ...
Înțeleg ... așezai o grămadă de mortiere, iar acestea avansează către tine, mine ... da ... înțeleg ... calci pe ele.
Detonare comandată prin detectarea mișcării ... Deci acesta era modalitatea prin care ...
Noi nu aveam tehnologia de a le re-dezvolta sau re-concepe într-un proiectil, căci dacă puteam, am fi făcut-o.
Aceea a fost prima dată când ai văzut tehnologia anti-materie?
Eu am văzut-o în timpul antrenamentului și am folosit-o și testat-o și am fost capabil să o activez ... știți, să ai experiență cu aceasta.
Ei vor ca tu să capeți experiență și să câștigi încredere în sistemele recipient. Deoarece atunci când te duci ... și tot ce ai nevoie este ceva de mărimea unei radiere să creeze o explozie de bombă nucleară de 15 kilotone ... oamenii sunt îngrijorați, știți ...
Vrei să fii foarte atent.
Ești foarte grijuliu ... Ei bine, unul dintre primele lucruri pe care le-au făcut, au fost să o aducă în clasă, și să le lovească cu un ciocan, toroidele, să ne arate „uitați, aceste recipiente sunt solide.” Trebuie să le lovești fix în locul potrivit, cu presiunea potrivită.
Eu nu aș lovi una cu un ciocan.
Sunt destul de sigur că cel puțin la nivelul la care mă antrenam eu, era una pentru prostuți, dar sunt destul de sigur că nu era un dispozitiv activ, dar și-au promovat ideea spunând: „uitați, aceste lucruri sunt destul de dure, nu veți fi capabili să le distrugeți cu mâinile goale.
Dar folosirea anti-materiei în acea perioadă anume, pe acea planetă a fost cea care a făcut diferența pentru noi.
Noi aveam sisteme de arme mai avansate, unele dintre cele mai avansate gravimetrice ...
Ce este un gravimetru?
Este o întrebare grozavă. Dacă-ți poți imagina că accelerezi gravitația din interiorul unui câmp până la câteva mii de gravități, ce s-ar întâmpla cu un obiect?
Ar deveni foarte greu.
Ar imploda în sine, deci ceea ce aveam erau arme pentru echipaj care trăgeau cu raze de 2,5 cm în diametru care făceau asta. Așa că orice era biologic și venea în contact cu acestea, implodau în acel loc, în esență.
Cumva ca o gaură neagră, o gaură neagră în miniatură?
Da, este o cale bună de a te gândi la asta.
Deci absorbea totul într-un fel de dimensiune.
Care determina colapsul în sine.
Toți atomii și moleculele ...
Da. Oriunde ar fi trecut de ... într-un singur punct ... ca și punct singur.
Iar acelea erau deci arme pentru echipaj, mă repet, ceva ce nu ne era permis să folosim. Nu ne permiteau să le folosim, le era prea frică deoarece ele sunt arme pentru echipaj, sunt portabile și puteau pica în mâini nepotrivite. Și le era prea frică de nivelul acela de tehnologie. Așa că ei le rețineau și le foloseau în divizii strategice, perimetre defensive, sau zone în care mențineau o observare atentă și unde nu erau permiși indigeni. Acelea erau zone care erau poziții defensive, acolo le era permis să le folosească.
Pentru a ascunde tehnologii de indigeni.
Așa e.
Deci, cum arăta când se declanșa una dintre acestea? Ai văzut vre-una?
Ei bine, nu poți vedea raza ... dar cu îmbunătățirile noastre cu naniți ne-au permis să ne acordăm la frecvența potrivită. Există două setări: prima configurație este cea care trage cu o rază infraroșie, ce-ți permite să vezi unde tragi. Asemănătoare cu razele infraroșii pe care ei le au în armele moderne și convenționale. Și le poți vedea cu vederea de noapte, dar fără aceasta nu vezi nimic. Foarte similare ... au fost în Irak și Afghanistan ... așa e.
Asta-ți permite să vezi unde tragi fără ca să mai vadă și altcineva. Acest sistem folosește acea rază infraroșie ca pe o observare așa că, în loc de o un laser vizibil, ei folosesc un laser infraroșu, iar noi aveam toți capacitatea de a ne acorda la acea frecvență ca s-o putem vedea.
Alți oameni, soldați, civili, nu puteau vedea asta, decât dacă aveai un vizor de noapte, iar aceasta nu era o tehnologie pe care ei o aveau, așa că ... a doua etapă a armei era chiar să tragă cu aceasta.
Aveați vedere de noapte și-n costumele voastre de asemenea?
Era concepută în naniții noștrii.
Deci voi tipilor, erați uluitori.
Dar știți, din moment ce nu poți vedea cu ochii tăi, era construită în costum ca parte a sistemului de senzori.
Da.
Prima configurație era decizia ... da și a doua configurație era împușcarea. Exista o anumită cantitate de timp în care trebuia să aștepți între trageri. Tu puteai să tragi 2 sau 3 secunde cât de multe ținte puteai să lovești în acel timp, iar apoi trebuia să oprești.
Foloseați și arme convenționale?
Da ... da?
Deci gloanțe și ... da.
Arme cu proiectile chimice standard. Da.
În ce procent le foloseați pe acestea comparativ cu cele exotice?
Noi foloseam armele convenționale standard deoarece din nou, interacțiunile noastre cu indigenii au fost să-i antrenăm, așa că în 99% din timp noi foloseam arme convenționale standard. Fie că era vorba de explozibili chimici, de tip proiectil sau cu alimentate cu gaz sau alte câteva sisteme, despre care nu voi vorbi acum ...
Costumul îți proteja auzul de aceste arme convenționale?
Da ... drăguț ... da. Aveau construite în ele. Sunetul era diminuat foarte mult, dar auzeai sunetul. Puteai să ajungi la un punct în care să recunoști diferite sunete și arme.
Sigur ... costumul te ajuta cu reculul?
Da, deoarece tu adăugai câteva zeci de kilograme masei tale deci ca un bărbat adult de 65 - 75 kg, ai acum 160 de kg cu costumul pus deci tu nu vei mai experimenta nici pe departe aceiași cantitate de recul.
Armele standard pe care le aveam erau puști cu plasmă și cele pe care le numeam ”puști cu gaz”. Care sunt bobine electro-magnetice, „puști cu pulsare”, după cum le numeam.
Și cum erau acestea, ce făceau?
Pulsarul nu prea exprimă ceea ce iese afară. Aceea este o expresie a pulsului magnetic de-a lungul țevii puștii. Puteți găsi informații despre genul acesta de tehnologie, în mod convențional.
Deci plasmă compresată sau ... ?
Nu, ceea ce se întâmplă este că pușca pulsar are o serie de bobine de-a lungul țevii care sunt alimentate cu o baterie cu un amperaj extrem de înalt, care se potrivește în mâner ... Materiale avansate, știință avansată, are o structură cristalină clară ce este plină cu un lichid roz. Nu ni s-a spus din ce materiale este făcută sau cum este făcută. N-o distruge.
Și când aceste pulsuri ar fi lovit, indiferent, ce se întâmpla?
Ei bine, ce s-ar fi întâmplat este că ciclurile concepute anume care intrau în acestea atât la pistoale cât și la puști, acele cicluri erau aproape de diametrul unui creion numărul 2 . Erau ascuțite la un capăt și erau golite. Erau făcute dintr-un material magnetic non-coroziv.
Deci pulsurile erau trase în mod fizic ... din punct de vedere balistic ... ca un obiect ... da, trimiteau afară un obiect cu viteze incredibile, adică la fracțiuni din viteza luminii.
Serios?
Deci tu poți să o distrugi, dar noi trebuie să le temperăm așa că erau controlate. Ca noi să nu ... să nu fie prea distrugătoare. Să nu lansăm lucruri în orbită. Ei nu doreau ca marina să primească împușcături de la sol, așa că ... așa că le-au diminuat către o viteză mai controlabilă.
Știința din spatele acestor cicluri anume a fost că noi avem un ciclu standard și unul îmbunătățit. Cel standard după impact s-ar fi comprimat și ar fi devenit ciupercă ceea ce pentru un creion de mărimea 2, devenea ceva de mărimea 38. Deci era mai mult decât suficient. Și în general aveau suficientă viteză că treceau complet și curat prin ...
Deci erau suficient de distrugătoare. Cele îmbunătățite, dacă-ți poți imagina o umbrelă în miniatură. Din afară nu arată diferit decât cele standard. Dar atunci când lovesc, în loc să se transforme într-o ciupercă, într-o masă, umbrela se deschide.
Se deschide pe măsură ce călătorește?
Când lovește.
Oh, înțeleg, deci se activează când lovește. Activează ... și face o gaură, mă gândesc.
Se deschide umbrela deoarece dacă tu împingi o umbrelă, în mod aerodinamic prin aer și apoi când lovește, umbrela se deschide de la impact ... și deși țesutul sau armura ar opune rezistență acelei umbrele este încă suficient de largă să creeze daune echivalente cu un calibru 50. Deci este devastatoare. Și din nou, chestiile astea sunt precise de la câțiva mii de metri.
Este aceasta arma pe care ai folosit-o când te-ai luptat prima dată cu vârcolacii?
Nu, nu ne-au lăsat să le folosim nici pe acestea.
Nu v-au lăsat ... aha.
Ar fi fost categoric cele mai bune lucruri de folosit deoarece le puteam folosi complet automat. Același lucru și pe următoarea planetă. Paladus 3 ... ar fi schimbat jocurile. Dar nu erau interesați de asta ... nu.
Pulsul și plasma ..există vreo diferență între un puls și plasmă?
Da. Pușca cu plasmă este bazată pe un concept diferit. Folosește magnetica și bobinele magnetice. Dar ceea ce face este că în loc să elibereze un proiectil la viteze foarte mari de-a lungul țevii, proiectează o mică bucată sferică de metal, dacă puteți să vă imaginați un material BB foarte avansat ... ar fi un echivalent foarte bun pentru acesta.
Ceea ce face în interiorul dispozitivului, este că magneții se încing până la un punct în care ei luminează, iar următorul proces este că se curăță țeava cu un gaz nobil, azot, așa că acum această bilă incandescentă aproape arzând, nu ia foc pe țeavă. Deci imediat cum iese această bilă de pe țeavă, ia foc. Iar acum, apropos, se deplasează la o viteză foarte mare de asemenea. Deci tu obții aceste bile de foc cu care poți să tragi, fiind în esență plumb topit, fiind capabili să trageți cu o bilă de plasmă, de aceea le numesc puști cu plasmă.
Devastatoare.
Da. Și viteza de tragere este așa de mare că nimic convențional nu se poate compara cu niciuna din ele ... în privința a ce sunt capabile să facă și cât de repede pot culca metalul.
Cu siguranță nu ți-ai dori să fi lovit de una din astea ... nu ți-ai dori.
Mai există și alte sisteme de arme, despre care putem vorbi. Întrebarea este ... vrei să ... eu cred că există probabil ... încă una ce merită discutată.
Dă-i drumul.
Ultima este cea la care ne referim ca la o armă statică Conpddp C O N P D D P. O platformă de difuzare cu diferență de fază condensată, și ceea ce era este că se asemăna cu una din vechile camere de televiziune. Așa arăta chestia asta. Era cam de mărimea unui mic frigider, cam 120cm/90cm/75cm cu multe fațete și proeminențe și ventilatoare de răcire. Chestia asta era alimentată de propriul ei sistem de putere. Și ceea ce făcea era să creeze o zonă în fața acestuia de aproximativ o milă.
Acest sistem este limitat doar de cantitatea de curent care trece prin acesta și ceea ce face este să cauzeze la tot ceea ce se află în calea lui, să-și piardă coeziunea la nivel atomic. În esență, el reîntoarce totul la componentele inițiale native.
Deci dezintegrează.
Da. Tot ce este solid și gaz. Noi o numim arma statică deoarece o parte din interfața cu raza în sine și aerul, determină aerul să ... se se disocieze, iar procesul este un sunet static foarte jos. Un alt produs secundar era lumina de la rază. Raza în sine era de 30 cm în diametru și era o armă de divizie. Acesta nu era ceva ce să fie purtat de om. Existau doar 5, în divizia mea. Unul dintre ele era de rezervă, iar celelalte 4 erau pentru defensiva diviziei. Ceea ce înseamnă că sediul central al generalilor erau apărate de această unitate.
Aceasta era defensiva ultimă.
Da, nu exista nicio armură, nimic care să fi fost capabilă să-l oprească. Marina avea dispozitive chiar și mai mari care băteau la distanțe mai mari și raze cu un diametru mai mare.
Cât de departe puteau să lovească ceva și să facă daune?
Din punct de vedere tehnic, distanța era infinită. Erai limitat doar de puterea cu care-l puteai alimenta.
Și de curbura planetei, cred.
Corect.
Asta este fascinant. Eu nu știu cum ar putea să zică cineva că asta a fost o invenție, dar presupun că cineva o va face, dar atenția la detalii așa cum o prezinți tu este uimitoare.
Suspectez că vor exista aceia care probabil mă vor acuza de asta, dar eu nu sunt așa de creativ.
Nu și nici eu nu sunt. Oricum Jason, a fost cu adevărat o plăcere să te avem invitat, să ne vorbești despre costume faine și arme pe care le-ați folosit.
Mulțumesc că m-ați invitat. Și abia aștept să dezvolt subiectul plecând de aici, din nou în viitor, și totul este despre dezvăluire.
Este ... mulțumesc că vă uitați.
Vizionare Plăcută!
Link 1
Link 2
Link 3
Distribuie dacă crezi că poate fi util și pentru semenii tăi !
Vă mulțumesc pentru curiozitate și Pe curând! Paul Marian
MULȚUMESC ȘI SĂ AUZIM DE BINE .
RăspundețiȘtergere