Destul de ciudat, eu am fost făcut ghid pentru plutonului meu, ceea ce însemna că eu eram liderul plutonului meu. Eu cred că eram 80 de recruți în plutonul meu, iar eu eram responsabil pentru ei, am continuat experiența taberei mele militare, dar este important să punctez că în tot timpul, eu aveam memoriile acelei recrutări iar stranietatea acelei ... cumva a unei aspirații înapoi printr-o țeavă, trezirea în acel scaun, toate acelea au fost cu mine, semnarea tuturor acelor documente, și toate cele, acele memorii nu vor dispare niciodată. Iar eu am cugetat la acestea foarte mult în primele câteva zile, iar într-un final, tu ești așa de ocupat în tabără că tu pur și simplu ... eu am încetat să mă gândesc la asta și m-am implicat în ceea ce făceam și nu m-a tulburat așa de mult cât timp am fost în tabără, dar un lucru important de subliniat a fost la câteva zile după recrutare.
PENTRU ȘTIRI CE SUNT DIN AFARA ACESTEI LUMI
Anomaliile din Dosarele Militare, Posibilele Fărâmături de Pâine către Serviciul Marinei Spațiale
Bine ai revent Mike la ExoNews Tv.
Mulțumesc din nou, Michael.
Acum vom începe cu US MARINE CORPS RESERVE când ți-ai finalizat interviul sau recrutarea în programul spațial, când ai fost rugat să te alături restului de recruți pentru a finaliza tabăra, așa că spune-ne ce s-a întâmplat și apoi despre incidentul anormal legat de vre-un fel de cip.
Ok. Din nou, toate memoriile mele legate de recrutarea mea, în ultimă instanță, după ce am vorbit cu acel căpitan de două ori despre rezultatele mele la test și "Michael, te asigur că voi trimite telegrama familiei tale", am mers și m-am alăturat plutonului meu.
Destul de ciudat, eu am fost făcut ghid pentru plutonului meu, ceea ce însemna că eu eram liderul plutonului meu. Eu cred că eram 80 de recruți în plutonul meu, iar eu eram responsabil pentru ei, am continuat experiența taberei mele militare, dar este important să punctez că în tot timpul, eu aveam memoriile acelei recrutări iar stranietatea acelei ... cumva a unei aspirații înapoi printr-o țeavă, trezirea în acel scaun, toate acelea au fost cu mine, semnarea tuturor acelor documente, și toate cele, acele memorii nu vor dispare niciodată. Iar eu am cugetat la acestea foarte mult în primele câteva zile, iar într-un final, tu ești așa de ocupat în tabără că tu pur și simplu ... eu am încetat să mă gândesc la asta și m-am implicat în ceea ce făceam și nu m-a tulburat așa de mult cât timp am fost în tabără, dar un lucru important de subliniat a fost la câteva zile după recrutare.
Eu eram probabil în cea de-a 4-a sau a 5-a mea zi de tabără și am remarcat că am o mică pată de sânge pe piciorul meu drept, pe gambă și puteam simți că era ceva tare acolo în interior și știți, tabăra recruților este un mediu în care nu vrei să atragi atenția asupra ta ... ei te întrebau în fiecare noapte, era un ritual, ei ar fi venit la barăci și te puneau să raportezi orice problemă personală sau fizică pe care ai putea să o ai, iar eu nu am adus niciodată asta în discuție, căci eu mi-am imaginat că este vre-o mică inflamație care va dispărea într-un final, dar exista un obiect dur, distinct, în piciorul meu și o mică rană pe piciorul meu, deasupra acestui obiect.
Pe măsură ce au trecut săptămânile și am traversat tabăra, probabil cam pe la 2/3 din drum, 3/4 din parcurs, continuam să remarc, pe măsură ce treceam prin experiența taberei că această rană de pe piciorul meu, începuse să supureze, iar inflamația devenea tot mai mare și era ca și cum corpul meu ar fi respins ceva. Ca și cum ar fi fost ceva acolo, care nu ar fi trebuit să fie acolo. Ei bine, am primit ceva timp liber într-o seară și am fost capabil să merg la baie sau la closetul de proră și mi-am investigat piciorul și am avut suficient de mult timp și am stat acolo și m-am uitat la el și am lucrat cu el și am început să manevrez acel obiect din piciorul meu și mi-a luat aproximativ 20 de minute să-l fac să iasă. Iar când l-am scos într-un final, ceea ce țineam în mână, o mică sferă BB, dar era făcută din ceea ce părea să fie piatră, aproape, arăta ca o mică rocă perfect rotunjită ... și avea găuri în ea, de jur împrejurul ei, distanțate egal, iar acolo unde erau aceste goluri erau aceste chestii mici gen țepușe pe ea.
Când am scos asta din piciorul meu, era această substanță de tip mucus cumva cam ... ceea ce vezi la meduze sau ceva de genul, era foarte greu de descris, dar când am scos acea sferă din piciorul meu, acest material clar, fin, a ieșit în urma ei și cumva a țâșnit din piciorul meu. Ei bine, am scos chestia aia afară de acolo și mi-a lăsat o gaură destul de mare în picior, pentru ceva vreme ... i-a luat destul de mult să se vindece și să se închidă.
Ai putea să ne indici către acel loc de pe piciorul tău?
Da pot, sper să apară aici. Dacă sunt în soare exact așa cum trebuie, este foarte vizibil. Iat-o, chiar acolo.
Văd.
Iar dacă-ți pui degetul pe ea, poți simți cumva un fel o gropiță acolo, dacă ar fi s-o atingi. Când am scos chestia aia din piciorul meu, Michael, m-am uitat la ea pentru un timp și m-am gândit: ce este chestia asta? De unde a venit? Eu am detectat-o de la început în tabără, deci nu era nicio șansă să fie o bucată de șrapnel sau ceva din zona grenadelor sau orice de genul acesta. Eu am știut că a fost acolo, din acel moment. Și am decis s-o arunc la toaletă, să trag apa și să-mi văd de treaba mea. Nu înțelegeam ce-ar fi putut fi, nu doream să atrag niciun fel de atenție exagerată asupra mea, așa că am scăpat de ea și am mers mai departe și am absolvit tabăra de recruți.
Deci acest implant pe care l-ai găsit, acest dispozitiv, a fost imediat ce tu te-ai întors din ceea ce, la acea vreme, ceea ce tu crezi că ar fi din programul "20 și înapoi", deci acel dispozitiv a fost probabil, vre-un fel de dispozitiv de monitorizare.
Da, asta este ceea ce eu cred de atunci ... în acest moment, că a fost pus intenționat acolo, că era vre-un fel de dispozitiv de monitorizare sau urmărire, care era folosit să mă urmărească sau să mă monitorizeze.
Tu ai menționat că atunci când ai fost pus într-o poziție de autoritate cu ceilalți recruți, că tu ai fost lider sau că ai jucat acest rol cu o grupă de alți 80 din plutonul tău. Asta a fost o surpriză pentru tine?
Era, dar nu că nu aș fi avut încredere în mine însumi, dar am remarcat foarte rapid, că se părea că eu am această capacitate neobișnuit de avansată de a conduce oamenii. Că eu cumva știam să mânuiesc oamenii, știam cum să-i coordonez și să duc lucrurile la îndeplinire și să gestionez plutonul într-un mod eficient, iar eu nu aș fi crezut niciodată că aș avea această abilitate ca și copil de 18 ani, care tocmai venise în tabără. Totul îmi era cumva foarte natural, aproape ca și cum aș fi avut un simț mai avansat pentru asta. Eu nu știu dacă de asta m-au ales pe mine pentru acea poziție, dar au făcut-o.
Ei bine, dacă ai lucrat 20 de ani în programul acoperit și ți s-au șters amintirile, chiar dacă tu nu-ți amintești puținul care duce către tine, de fapt, care te-a dus să începi acel serviciu de "20 și înapoi", în subconștientul tău ar exista anumite amintiri sau abilități pe care unii oameni le recunosc sau care să poată fi activate.
Da, eu cred asta, cred că am fost plecat și am ... ajuns la ceva experiență de viață, și la niște experiențe care erau ascunse acolo, iar subconștientul meu era capabil să le aducă la suprafață și am fost capabil să le manifest pentru a conduce acel pluton.
Tu crezi setul subconștient de abilități ar fi putut fi activat prin vre-un fel de cuvinte cheie,
prin ceva cuvinte de cod pentru ca, indiferent de motiv, dacă aveai nevoie de ele pentru vreo misiune sub acoperire, tu ai fi putut fi activat?
Nu știu ce să spun despre asta. Eu cred că este o posibilitate mare, dar nu e ceva despre care eu sunt sigur ... eu nu vreau să descriu ceva despre care eu pur și simplu, nu sunt conștient ...
În regulă, haide să explorăm asta un picuț mai târziu, dar acum după ce tu ai terminat tabăra de recruți, acum ești un rezervist al MARINE CORPS, iar apoi în 1979 tu ai fost acceptat la școala de ofițeri și ai făcut-o foarte bine. Așa că de ce nu ne spui despre asta?
Ei bine, de fapt asta nu a fost în 79. Eu m-am înrolat în acel ... în 79 am mers la pregătiri în Camp Lejeune, Carolina de Nord pentru MOS-ul meu ... a fost pe la sfârșitul anului 81, începutul anului 82, eu cred că era pe la sfârșitul lui 81 ... acum, tu îți amintești când am început să descriu prima dată întâlnirea mea cu recrutorul din marină inițial, când încă eram în liceu, ei mi-au descris acest Program de Înrolare Special al Rezervelor ca pe o cale prin care tu puteai deveni un ofițer în MARINE CORPS.
Ei bine, eu am revenit acasă, m-am dus la facultate, m-am dus la instrucțiile mele lunare în unitatea mea din Kansas City și cumva uitasem de toată ideea de înrolare în programul de ofițeri. Nu știu, subconștient nu știam dacă eu chiar sunt așa de interesat de asta, așa că l-am ignorat cumva.
Ei bine, într-un final, un căpitan din unitatea mea de rezerviști, m-a chemat în biroul său și mi-a amintit că eu de fapt semnasem pentru oportunitatea de a fi un ofițer al marinei și dorea să mă încurajeze să merg să aplic pentru asta și să mă înrolez, iar el m-a pus în contact cu recrutătorul pentru candidații ofițeri pentru acea regiune, iar asta a început procesul meu.
Așa că, în vara lui 1982, am mers la prima incrementare a clasei liderilor de pluton din Marine Corps, ceea ce însemna că eu trebuia să-l fac ... era lung de 6 săptămâni ... eu aș fi făcut-o la o dată mai târzie, la un an sau doi distanță de acesta, aș fi mers la o a doua incrementare de 6 săptămâni, iar eu am participat la ele, deoarece am fost votat de apropiații mei ca fiind numărul 1 din clasă, conform aprecierilor apropiaților și m-am descurcat destul de bine. Am avut o perioadă foarte bună acolo, a fost o experiență foarte bună.
Acesta este unul dintre certificatele pe care tu le ai.
Da, da.
Deci în cele din urmă tu ți-ai terminat servitul în rezervele corpului marinei, iar obligațiile tale s-au extins până în 1984.
Corect.
Dar dosarele tale, dosarul tău militar DD286, arată că tu ești încă alături de US Marine Corps Reserve (USMCR) până în1987 ... Da ... ceea ce înseamnă cu 3 ani mai mult decât perioada ta de 6 ani de obligativitate. Deci ce crezi tu că s-a întâmplat acolo?
Ei bine, pe măsură ce mă uit înapoi la chestia asta, acel document, arată cu claritate că din martie 1983 până în decembrie 87, eu eram încă înrolat ca și membru al USMCR, ca și caporal. Acum ... când am ieșit din ... eu cred că este important să subliniez, că deși am finalizat prima incrementare din USMCR, lucrurile din viața mea nu prea funcționau. Știți, după ce am ajuns acasă după asta, mariajul meu a început să aibă probleme, nu prea o duceam prea bine la școală, lucrurile nu funcționau și m-am retras din acel program.
Când m-am retras, Marine Corps bineînțeles că nu era fericit legat de asta. Recrutorii care mă aduseseră inițial în programul ofițerilor, au venit și m-au vizitat de câteva ori și au făcut fiecare încercarea să mă facă să-mi schimb opinia. Știți, eu am simțit cu putere că obligația mea era către mariajul meu și aceasta era calea pe care am ales-o și am urât să ies din acel program, dar am simțit că trebuie să fac lucrul corect pentru căsnicia mea. Dar este important să subliniez că am divorțat oricum, dar am făcut acea încercare.
Acum, când eu m-am retras din acel program al ofițerilor din corpul marinei, eu încă mai aveam un an rămas din obligația mea inițială ca și rezervist, care era de 6 ani. Asta s-ar fi întâmplat pe la începutul anilor 83 când m-am retras din acel program al candidaților ofițeri, știind că mai am o obligație rămasă, mi-am pus din nou uniforma pe mine și m-am întors la unitate, să încep să particip la întâlnirile pentru instrucție.
Ei bine, când am apărut în acea Sâmbătă când m-am întors la unitate, și trecuse ceva vreme ... trecuse un an și jumătate de când fusesem plecat din unitate, deoarece ei te scot din ... scuzați-mă, din statutul de rezervă activă când te duci în acest program al ofițerilor și te repun în statutul de rezervă activă, ceea ce înseamnă că eu nu trebuia să mai particip la întâlnirile de instructaj, eu știam că mai am un an rămas și trebuia să mă întorc și să-mi împlinesc obligația. Așa că am apărut la unitate, și exact același căpitan care mă încurajeze să mă înrolez în programul pentru ofițeri m-a întâlnit, aproape imediat. Eram acolo de câteva minute doar, iar el apărut pe hol: hei, ce faci tu aici? Ce se întâmplă? Iar eu i-am explicat că m-am retras din program și că știam că mai am un an rămas și eram aici să-mi împlinesc obligația. Iar el a zis: nu-ți fă griji în legătură cu asta, mergi acasă, ai făcut suficient, și știți, eu nu aș fi comentat împotriva lui, dar i-am amintit: domnule mai am încă un an rămas din această obligație, iar el: nu-ți fă griji pentru asta, ai făcut suficient. Mergi acasă! Eu am întrebat: voi primi o achitare? Iar el a zis: ceva te va ajunge din urmă, într-un final îți va ajunge ceva prin poștă. Eu eram confuz legat de asta, dar am făcut cum a spus el. Eu m-am dus acasă și nu m-am întors niciodată la unitatea rezerviștilor, crezând că am fost cumva achitat. Ei bine, am lucrat în sectorul privat, din momentul acela încolo, am lucrat la fabricarea de roți într-o fabrică pentru automobile.
Și a venit un moment în care nu am mai fost mulțumit cu viața civilă și am vrut să mă întorc înapoi în armată. Ei bine am luat decizia să merg în armată, sperând să intru într-unul dintre batalioanele lor de pădurari ... Așa că am trecut prin tot procesul cu armata, trecând prin toate testările, semnând hârtiile să mă alătur, iar recrutorul armatei mi-a spus că ar fi fost o chestie de rutină, din cauza servitului meu anterior, ca el să ceară Marinei să transfere dosarele mele către armată, formularul meu DD214, ceea ce era ceea ce ei aveau nevoie să-mi dovedească servitul anterior pentru ca eu să-mi transfer gradul și timpul către armată.
După aproximativ o săptămână, m-a sunat acest recrutor și mi-a spus: "am nevoie să vii să vorbești cu mine, căci am niște probleme și vreau să vorbesc cu tine." Așa că am mers la biroul lui și m-am întâlnit cu el. Și el mi-a explicat că ceea ce de obicei este o rutină, un transfer de dosare între ramuri era foarte dificil deoarece Marine Corp i-a spus inițial că ei nu au niciun dosar al acestui marinar. Iar ei i-au contactat din nou, iar povestea s-a schimbat un pic: ei bine, dosarele sunt nedisponibile și atunci au încercat a 3-a oară, iar apoi povestea a fost că dosarele lui au fost distruse într-un foc sau ceva de genul acesta.
Și ...era foarte important pentru mine să obțin dosarul DD214 de la Marine Corps, deoarece fără acesta, ar fi trebuit să pornesc în armată ca și soldat E-1 și să-mi reconstruiesc din nou gradele. Dacă avea dovada serviciului din corpul marinei, ei ar fi fost capabili să-mi dea ceva din gradele mele înapoi și să fiu plătit mai bine. Era foarte important pentru mine.
Așa că ... acest recrutor, mi-a subliniat că congresmanul meu, Ike Skelton la acea vreme, acesta era districtul 4 din Missouri, el era congresmanul pentru districtul 4, el mi-a indicat faptul că acesta avea un birou foarte apropiat de stația de recrutare, de fapt îl puteai vedea pe fereastra biroului său. Și mi-a sugerat să merg acolo și să depun o cerere la congresmanul Skelton să văd dacă el mă poate ajuta să-mi obțin aceste dosare. Bineînțeles că nu am vorbit cu congresmanul, era o doamnă drăguță care lucra acolo în biroul din Missouri, am fost acolo și i-am descris ei dificultatea pe care o aveam.
Și este foarte important să subliniez aici Michael că în niciun moment eu nu am fost acolo spunând, că sunt supărat pe guvern, că sunt supărat pe armată că există toate aceste ... probleme, nimic de genul acesta, am făcut o simplă cerere de curtoazie ca ea să vadă dacă acel congresman mă putea ajuta. Ea mi-a luat datele și i-am mulțumit și am mers la treburile mele. După câteva zile, poate trecuseră 4 zile, iar eu am primit un plic mare în poștă. Iar acesta avea o maldăr de hârtii acolo care includeau o scrisoare de la congresman, un certificat de "Achitare Onorabilă" de la Marine Corps care era datată cu data mea corectă de eliberare de 30 Martie 1984, dar avea de asemenea două formulare DD214, împreună în această stivă de hârtii. Iar ambele afirmau că aceasta nu era trimiterea mea finală la vatră, foarte suspicioase și nu prea aveau sens, deoarece ele îmi spuneau că ... erau în conflict ... cele două formulare DD214 pe care mi le-au oferit mă arătau ca și Sub Caporal E-3, pe când certificatul de achitare mă descria ca fiind Caporal E-4. Ei bine, m-am dus cu această informație la recrutorul armatei, gândindu-mă că ok, am ceea ce am nevoie și nu prea am dat atenție la ceea ce era pe formularele DD214 și m-am gândit EVRICA, am documentele de care am nevoie. Am intrat, iar recrutorul armatei a râs aproape imediat către mine când i-am înmânat acea documentație. Michael tu ai două formulare DD214 și ai o Achitare care spune că nu este una finală.
Ce este asta? Asta n-are sens. La 27 de ani, preocuparea mea principală era să mă întorc în armată așa că nu prea citisem în interior și nu am știut ce să-i spun. El mi-a spus că nu ar fi fost capabil să ia o decizie să folosească aceste documente sau nu înainte să intru în armată ... el m-a lăsat să înțeleg că el ar fi trebuit să trimită asta pe lanțul de comandă la sediul central al armatei, să afle dacă ar permite asta. A mai trecut o săptămână și ceva, iar el m-a contactat și-mi amintesc că mi-a spus că eu nu știu cum o fac ei, eu nu știu cum de ei cred asta, dar te vor lăsa să vii în armată cu gradul E-3 deoarece asta era ceea ce era pe DD214.
Atunci din punct de vedere al serviciului tău militar avem perioade diferite. Din 1978 până în 1984, mult din 84, aceasta a fost perioada în care te-ai obligat să servești în USMCR ... iar apoi din dec. 1987 când te-ai înrolat și ai început servitul la pădurarii armatei, a început lucrul tău cu armata, dar între acestea tu nu ai avut niciun statut oficial cu armata, dar dosarul DD286 pe care l-ai primit mai târziu, arăta că tu erai încă înrolat ca și rezervist.
Care este posibilitatea ca aceasta să fie o perioadă ... chiar dacă tu chiar îți amintești, ca în acea perioadă din 84 până în 87, când nu erai în armată, când tu erai în viața civilă, ai fost tu în vre-un fel posibil, chemat în operații sub acoperire, a fost ceva ce te-a făcut să suspectezi că s-a întâmplat asta? Sau această înregistrare din armată din perioada 84 -87 doar o eroare de scris?
Eu cred că cineva dacă se uită ar spune că asta este doar asta: o eroare de scris. Aceasta este doar o greșeală din documente. Michael, eu nu pot spune că în timpul acelor 3 ani, am ceva amintiri că aș fi fost în serviciul armatei. Impresia și credința mea au fost că atunci când acel căpitan din unitatea mea de rezerviști a zis: mergi acasă, ești liber. Credința mea a fost că eu eram eliberat de USMCR, că fusesem retras la vatră, chiar dacă nu aveam un formular DD214 în posesie. Primind ciudatul formular DD214 ca să pot intra în armată, asta m-a făcut să cred că: Oh, asta e ciudat și straniu, și așa a fost până când am văzut acel formular al departamentului apărării (DD)286, care este în esență, un transcris al întregii tale experiențe militare, până când l-am văzut pe acesta ... Eu l-am văzut pentru prima dată în 1996, iar când am văzut o secțiune acolo unde scrie că eu am fost în continuare membru înrolat în Marine Corps, într-un fel, la un anumit nivel.
Când ne vom întoarce, vom vorbi de ceva experimente sau ceva ce s-a întâmplat în armata pădurarilor, ceea ce ar putea fi o parte a serviciului în PSS sau cel puțin niște operațiuni sub acoperire, care sunt relevante pentru asta.
Deci, mulțumesc din nou pentru oferirea acestui interviu și ne vom întoarce curând.
Pe curând !
Vizionare Plăcută!
Linkuri alternative: AICI 1 și AICI 2
Distribuie dacă crezi că poate fi util și pentru semenii tăi !
Vă mulțumesc pentru curiozitate și Pe curând! Paul Marian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu