Da, eu cred că ar fi interesant pentru ascultători și privitori, să știe o parte din acea poveste, când a început această trezire pentru mine. A început cu adevărat către sfârșitul lui 2015, știți, exista un compartiment în interiorul meu care își amintește în întregime recrutarea mea în acest program. În esență eu m-am sprijinit de acea ușă întreaga mea viață, am pus acele amintiri de-o parte și am rezemat acea ușă și le-am ținut blocate cu succes, pentru mulți mulți ani. Dar a venit un moment când nu am mai putut face asta, ușa a zburat din țâțâni și nu am avut de ales, aceste memorii au început să se prezinte, cu teamă și a trebuit să mă ocup de asta.
Când am început trezirea mea, când mi-a fost clar, după ce am trecut prin toată această documentație pe care am avut-o, la care nu m-am uitat niciodată în detaliu, când am început să-mi analizez memoriile și a ajutat de asemenea într-o oarecare măsură, faptul că am devenit conștient că existau informatori și oameni care ieșeau în față și descriau experiențe foarte asemănătoare cu ale mele, am simțit cu putere că trebuia să merg cel puțin să vin la cineva ca tine și la alți cercetători și să vorbesc cu ei și să percep de la tine, dacă asta merită a fi investigat, iar eu știam foarte bine că merita.
PENTRU ȘTIRI CE SUNT DIN AFARA ACESTEI LUMI
Știri Exo, cu Michael Salla: O Viață în Serviciul Public & Dezvăluirea Programelor Spațiale Secrete
Bine ai revenit Michael Gerloff, la ExoNews Tv. Deci Michael poți începe prin a ne spune orice experiență semnificativă pe care ai avut-o în tabăra de recruți, din armată, în batalionul de soldați de elită.
Știi, nu a existat nicio experiență semnificativă în tabără pentru mine. Am plecat în tabără pe 31 decembrie 1987, am făcut cursul, iar apoi am fost trimis la "Școala Aeropurtată a Armatei" acolo, la aceiași amenajare a armatei din Fort Benning Georgia, am făcut un curs de 3 săptămâni, am terminat acel curs.
A existat un anumit lucru pe care-l faci în acel curs și se va lega de DEJA VU și de unele vise și amintiri pe care le-am avut de atunci, care eu cred că sunt important de subliniat ... în școala Airborne unul dintre dispozitivele de antrenament cu care ei fac toate eforturile să te facă să-l folosești sau să-ți creeze oportunitatea, sunt turnurile mari, ei au aceste turnuri înalte, uriașe, de sărit, și ceea ce faci, tu ai o parașută atașată, te ridică în aer și-ți dau drumul, iar tu faci practica, știți, plutind către sol, realizând căzăturile cu parașuta la sol și lucruri de genul acesta.
Când am trecut prin Școala Airborne în vara lui 1987, nu, scuze, 1988, noi nu am avut ... eu personal nu am avut șansa să folosesc turnurile. Unii oameni din clasa mea au făcut-o, dar a bătut vântul în ziua aceea și au trebuit să termine acea parte a antrenamentului, din motive de siguranță. Eu nu am apucat să sar de pe turnuri și totuși, după asta, câțiva ani mai târziu, eu aveam vise și amintiri că eu chiar am folosit acel turn, unul dintre acele turnuri de acolo. Și exista o senzație pe care am purtat-o cu mine chiar și când am trecut prin școala Airborne, această senzație că eu trecusem prin acel antrenament înainte, iar eu ... spun doar că este un Deja Vu ciudat pe care l-am avut și cred că este important să scot asta în evidență. Ei bine, au existat aceste experimente Halcion, iar tu ai descris un efect de revigorare.
Ne poți spune un pic despre asta?
Sigur, eu voi atinge asta ... a existat un alt curs la care a trebuit să particip după școala Airborne, iar acesta se numește Programul de Îndoctrinare al Soldatului de Elită. Acesta este un curs de 3 săptămâni prin care tu trebuie să treci pentru a-ți câștiga intrarea într-unul dintre batalioanele de soldați de elită. Eu am terminat acel curs după școala Airborne, iar apoi am fost repartizat celui de-al doilea batalion de soldați de elită, din Fort Lewis, WA.
Am ajuns la cel de-al doilea batalion a soldaților de elită ... era la începutul toamnei din 1988 și am devenit un membru al unității și am început tot acel antrenament și în toate lucrurile care se petrec în unitate. În timpul acelei perioade, se apropia iarna, și am intrat în iarna lui 1988 ... începuturile lui 1989, nu-mi pot aminti exact ce lună era ... am fost încurajat să particip la o informare despre niște experimente medicale, care se vor întâmpla așa că eu am mers și am participat la informare.
Ceea ce informarea era, era o oportunitate sau o ofertă, dacă ai fi semnat documentația s-o faci, dându-ți consimțământul, tu puteai fi o parte a acestor experimente cu un medicament numit Halcion. Felul cum au descris ideea lor din spatele experimentelor, a fost că acest drog v-ar oferi capacitatea de a merge la somn foarte rapid, în esență v-ar fi făcut KO, dacă vreți, ați fi dormit aproximativ 3 ore, iar apoi ai fi fost mai pregătit pentru luptă, într-un fel (încercau ei să spună) că acest medicament te-ar fi făcut să te simți mai odihnit, mai pregătit pentru luptă, după ce l-ai fi folosit.
Știind că a te oferi ca voluntar pentru lucruri este una din căile importante ca să o iei înainte, eu m-am oferit voluntar ca să iau parte la acele experimente. Felul cum funcționa asta, era un ciclu de aprox. 2 săptămâni durată, iar ceea ce făceau ei, pe măsură ce tu ieșeai ... toate acestea s-au întâmplat în Fort Lewis, Washington, tu ai fi ieșit afară, ai fi făcut mișcare prin pădurile din Fort Lewis, aveai un obiectiv pe care trebuia să-l atingi, iar apoi la un anumit moment dat, în timpul acestei perioade, ei îți dădeau acest drog și ... cred că ei monitorizau efectele acelui drog.
Prima dată când am făcut asta, asta a implicat o mișcare foarte lungă în care am pornit într-o zi ... apropos, era zăpadă pe jos când se întâmplau toate astea ... această mișcare a pornit într-o zi, iar noi am mers nu știu câți kilometri, în deplasarea noastră și din nou, noi ne deplasam către un obiectiv, să zic așa. Noi am intrat în dimineața următoare ... și asta era din nou, o deplasare foarte lungă și un teren foarte dur, iar corpul tău încasează ceva pedeapsă, ești epuizat și poți simți în corpul tău că ai absorbit ceva pedeapsă. Când am ajuns la obiectivul nostru,era o deschidere în pădure în Fort Lewis, Wa. Și am ajuns la deschidere și erau o mulțime de oameni acolo cu o grămadă de echipamente, o mulțime de vehicule cu o grămadă de vehicule cu foarte multe echipamente la bord, echipamente instalate pe sol, nu vă pot spune exact ce erau aceste echipamente.
Exista personal medical acolo care ne testau, diferite tipuri de teste de coordonare ochi - mână, teste de rezistență, am trecut prin aceste examinări în care ne puneau diverse întrebări. Este important să subliniez că erau oameni acolo, îmbrăcați în uniforme militare rochii. Eu personal purtam o uniformă BDU, o uniformă de camuflaj pe care o porți pe teren. Ei bine erau oameni colo în acest luminiș, care purtau uniforme sub formă de rochie, iar aceștia erau ofițeri de grad înalt: maiori și locotenenți-colonel și oameni de acest gen din armată și cred că au fost niște oameni acolo din forțele aeriene, dacă memoria mă servește corect. Felul în care au făcut asta este acela că aveau stații marcate la sol, în care fiecare soldat ar fi stat acolo și i-ar fi dat medicamentul.
Îmi amintesc că am încercat să marchez momentul când am simțit că medicamentul își face efectul și mă punea cumva la somn ... nu am reușit asta deoarece se pare că am picat în somn, destul de rapid. După aproximativ 3 ore m-am trezit, eu și cu ceilalți oameni cu care eram, eu zic că eram 15 - 20 dintre noi în grupul cu care lucram la acea vreme ... am remarcat imediat cum m-am trezit, primul lucru pe care l-am remarcat era că erau acolo membrii din grupul meu, care aveau reacții adverse puternice la această experiență ... se pare că durerile de cap masive erau problema. Personalul medical avea grijă de acești oameni, deoarece erau ... trezirea cu acestea părea foarte înspăimântătore, pentru acești tipi. Unii dintre ei strigau din cauza durerii în care se aflau, așa că acești medicii încercau să se ocupe de ei și într-un final i-au luat de acolo.
Atenția mea ... a fost atrasă de la asta și pe măsură ce mă ridicam și-mi ... simțeam corpul, simțind cum mă afecta asta pe mine, am remarcat că m-am simțit complet revigorat, nu mai existau niciun fel de dureri în corpul meu, m-am simțit perfect revigorat și aproape nou, într-un fel, doar după 3 ore de somn, iar aceasta a fost o senzație comună printre diferiții tipi cu care eram eu, la vremea aceea.
Motivul pentru care eu aduc în discuție acest experiment Halcion ... apropos, eu chiar am semnat un contract de ne-dezvăluire legat de asta și simt foarte puternic să scot asta la lumină ... acestea sunt sursa unor lucruri care se petrec în armata noastră și indiferent că semnezi aceste contracte sau nu, eu cred că este important să începem să discutăm aceste lucruri. Căci acestea sunt lucruri care apar. Acest ciclu în care eram, după cum am menționat mai devreme, durau aproximativ două săptămâni, dincolo de acea primă repetare. Eu nu-mi pot aminti nimic altceva ce am făcut în timpul acelor două săptămâni. Este totul într-o ceață absolută.
După acea primă repetare ne-am fi întors, am fi făcut o pauză de aproximativ 24 de ore, iar apoi ne-ar fi dat o altă misiune, un alt exercițiu de făcut, când acest medicament ar fi fost reintrodus, iar eu sincer, nu-mi prea amintesc mai nimic despre restul acelei perioade de 2 săptămâni, totul fiind într-o mare ceață.
Memoria mea pur și simplu nu poate săpa în asta ... dar una dintre experiențele pe care am început să le am, după ce au fost terminate aceste experimente, am început să am amintiri, în vise foarte lucide, despre mersul în altă parte, în timp ce eram sub influența acelui medicament. Ca și cum am fi fost duși în altă parte și folosiți în vreo altă sarcină.
Îmi amintesc că am făcut parte din informări și chiar oferind informări, în timpul acestor amintiri. Nu pot spune specific unde credeam eu că eram, eu nu pot vorbi în mod specific de vreo misiune sau exercițiu din care am făcut parte, dar de-a lungul anilor, imediat după asta și în anii ce au urmat, amintirile au început să apară, făcându-mă să simt că noi am mers altundeva sau am fost implicați în altceva, în timp ce eu eram inconștient de la luarea acelui medicament.
Mulțumesc, eu am remarcat că tu ai câteva documente ... vre-unul din acele documente face referire la soldații de elită?
Da, eu chiar am certificatul meu de la absolvirea programului de îndoctrinare ca și soldat de elită (RIP). Eu trebuie să spun ca să fie clar, că atunci când am participat la școala de soldați de elită, asta se întâmpla în 1989, am fost rănit în timpul acestei școli. Probabil că puteți să vedeți cicatricea de pe genunchiul meu de aici. Am avut un accident la o cursă cu obstacole și m-au scos din comisie pentru ceva vreme. Nu am mai avut niciodată șansa să mă întorc la școala de soldați de elită (SE), ceea ce am regretat mereu. De obicei în unitățile de SE, ei chiar vor ca tu să treci printr-o școală de SE, ca parte a dezvoltării tale și parte a menținerii locului în acele unități. Mie mi s-a permis să rămân, mi-au permis să stau și să mă vindec și mi-au dat de făcut alte joburi, iar eu am fost mereu recunoscător că m-au lăsat să stau și m-au promovat la sergent cât timp am fost acolo.
Deci Michael, poți să descrii de ce ai decis să aplici să te alături departamentului poliției din Seattle?
Da, deci Michael când am fost prima dată în armată și în timpul când eram cu cel de-al doilea batalion de SE, eu chiar am avut o dorință să am o carieră militară completă. Iar eu credeam că aș fi ... dorința mea era să merg mai departe în unitățile forțelor speciale și posibil să probez și celelalte unități care există în armată, dar din cauza rănii și a faptului că soția mea la acea vreme, nu era cu adevărat foarte entuziasmată de existența SE și de existența armatei, am decis că voi ieși din armată la sfârșitul celor 4 ani. Ceea ce am și făcut.
În timpul acelei perioade, am devenit conștient că eu puteam să dau test la diversele departamente de poliție, care se aflau în zonă acolo, în statul Washington. Iar ideea de a deveni un ofițer de poliție, în Seattle, era atractivă pentru mine. Așa că am început să dau teste pentru departamentul local de poliție de acolo. Am dat două teste, unul pentru Seattle și încă unul pentru Mountlake Terrace, WA. Am fost suficient de norocos să fiu angajat de Mountlake Terrace, imediat după ce am ieșit din armată, nu am avut nicio perioadă de separare. Iar eu am mers la Academia de Poliție și am mers să lucrez pentru orașul Mountlake Terrace.
Acum, în timp ce mă aflam în Academia de Poliție, aceasta era condusă la acea vreme în mare măsură de instructori din Poliția Seattle, iar eu m-am împrietenit cu ei și au ajuns să mă cunoască și pentru că trecusem cu succes testele cu Seattle, iar eu eram pe lista lor pentru interviuri și posibilitatea de a fi invitat la bord, ei s-au asigurat să-mi spună că ei doreau ca eu să vin în echipă la Departamentul de Poliție Seattle, iar mai târziu s-ar fi oferit o oportunitate când angajările pentru asta au fost ridicate.
Am lucrat pentru Mountlake Terrace, pentru aprox. 8 luni, iar Seattle a sunat într-un sfârșit și am decis să fac acea tranziție. Am început să lucrez cu ei în Ianuarie 1993. Am avut o perioadă grozavă acolo, m-am bucurat de munca în poliție foarte mult ... cariera mea a culminat într-un final cu mine fiind invitat să încerc cu Echipa SWAT în Seattle, am fost acceptat și am lucrat acolo pentru aproape 4 ani, în echipa SWAT. O mare parte din serviciul pe care l-am împlinit, ca membru al acelei echipe, a fost că am lucrat cu serviciile secrete și alte agenții federale, în protecția demnitarilor.
Aceasta este o poză cu mine și Al Gore care era vice-președinte la acea oră, iar aceasta este una din zilele în care am lucrat cu serviciile secrete pentru a oferi protecție pentru el ... Am o altă poză aici cu mine și Hillary Clinton, asta de când ea a fost Prima Doamnă, în anii 90, iar acestea au fost o mare parte dintre îndatoririle pe care le-am împlinit, ca și membru al echipei SWAT.
Deci Michael, pe măsură ce tu explorai retragerea, tu ai început să ai întâlniri cu șansă cu personal din informații, care te-au convins că ... tu ai fost încurajat să ieși în față cu dezvăluirile tale despre marinarii spațiali.
Da, eu cred că ar fi interesant pentru ascultători și privitori, să știe o parte din acea poveste, când a început această trezire pentru mine. A început cu adevărat către sfârșitul lui 2015, știți, exista un compartiment în interiorul meu care își amintește în întregime recrutarea mea în acest program. În esență eu m-am sprijinit de acea ușă întreaga mea viață, am pus acele amintiri de-o parte și am rezemat acea ușă și le-am ținut blocate cu succes, pentru mulți mulți ani. Dar a venit un moment când nu am mai putut face asta, ușa a zburat din țâțâni și nu am avut de ales, aceste memorii au început să se prezinte, cu teamă și a trebuit să mă ocup de asta.
Când am început trezirea mea, când mi-a fost clar, după ce am trecut prin toată această documentație pe care am avut-o, la care nu m-am uitat niciodată în detaliu, când am început să-mi analizez memoriile și a ajutat de asemenea într-o oarecare măsură, faptul că am devenit conștient că existau informatori și oameni care ieșeau în față și descriau experiențe foarte asemănătoare cu ale mele, am simțit cu putere că trebuia să merg cel puțin să vin la cineva ca tine și la alți cercetători și să vorbesc cu ei și să percep de la tine, dacă asta merită a fi investigat, iar eu știam foarte bine că merita.
Primul meu efort în a ajunge să fac contact cu oricine din comunitatea de Ufologie a fost "Un Contact în Deșert", iar eu cred că asta s-a întâmplat anul acesta, 2017, iar înainte de a intra în asta, vreau să subliniez că atunci când mi-am început trezirea era clar că ... asta e ceva cu care va trebui să mă confrunt ... O prezență a venit în jurul meu și știi că eu am trăit într-un loc din mijlocul statului Missouri unde știi, dacă ești urmărit sau dacă există oameni în jurul tău care te observă, mai ales dacă ai antrenamentul pe care eu l-am avut, vei remarca acele lucruri. Iar asta a devenit o mare parte a vieții mele, pentru ceva vreme. Știți, timp de săptămâni, oriunde mergeam existau vehicule care mă urmăreau, aveam oameni în jurul meu și de asemenea primeam comunicări ... Nu voi intra în detaliile legate de modalitatea în care veneau acele comunicări, dar a existat o comunicare și mi-a fost clar că au existat oameni care știau că eu mă trezeam ... și au existat de asemenea și ceva încurajări în acele comunicări, ca și cum ar fi fost ceva ce ei doreau ca eu să fac.
Când am ajuns la "Contactul din deșert", eu am trecut prin procesul de ... mi-am cumpărat biletul în avans, am trecut prin procesul de verificare și toate lucrurile acelea, iar eu doar am intrat în locul de întâlnire pentru câteva momente și ... oamenii au început să se strângă și să vorbească cu mine, iar aceștia erau oameni care, instinctul meu îmi spune, că aveau un trecut care posibil era legat de ... observarea mea, să comunice cu mine ... Nu voi spune că erau ofițeri de la informații, dar voi spune că erau niște oameni care erau foarte interesați de mine și de ceea ce făceam acolo, și din nou, în anumite moduri, încurajându-mă, să merg mai departe cu ceea ce aveam de făcut acolo.
Pot spune că mi-a luat o zi sau două, după ce am ajuns la "Contactul din deșert", să am curajul chiar să te abordez și pe tine, Michael, deoarece nu eram sigur, nu eram sigur cum voi expune chestia asta, eram foarte emoționat din cauza asta, încă mă luptam cu ideea că e posibil ca eu să dezvălui secrete despre lucruri pe care nu ar fi trebuit ... m-am relaxat în privința acestei idei și am făcut primul contact cu tine și cu alți cercetători care erau la acel eveniment. Dar da, eu chiar simt că unii oameni care m-au abordat erau foarte interesați de ceea ce mă pregăteam să fac.
Deci tu ce speri că se va întâmpla, pe măsură ce tu revelezi existența unui grup special al US Marine Corps, care promovează dezvăluirea acelui PSS al marinei?
Asta se leagă cu o grămadă de amintiri pe care le-am recuperat în ultimul an și jumătate, doi ani, și o bună parte a acestor amintiri sunt legate de a știi la modul absolut că eu am fost de acord și am depus un jurământ să ies în față cu aceste informații. Eu cred că am discutat asta, mai devreme, în interviu.
Eu știu că asta este ceea ce se presupune că trebuie să fac, iar motivul evident pentru asta este dezvăluirea ... știți, secretoșenia acestui lucru, deși eu cred că a fost probabil necesar la un anumit moment dat, luând în considerare toate variabilele diferite, natura informației, eu cred că secretoșenia a scăpat de sub control. S-a transformat cumva într-un organism cu o viață proprie, auto-susținându-se. Secretoșenia ne-a făcut mai mici ca și națiune într-un fel, ne-a redus ca și oameni, deoarece noi nu am primit adevărul.
Adevărul este așa de important în privința asta, deoarece are de-a face cu natura noastră reală, cu cine suntem noi cu adevărat, ce tehnologii avem cu adevărat disponibile, iar dacă ne uităm în jurul lumii, noi încă operăm pe combustibili fosili, avem linii electrice prin aer, atât de multe lucruri despre adevărul nostru, ar face astea ne-necesare. Asta și știind prin ce am trecut eu, în timpul trezirii mele ... nu a fost plăcut, nu a fost plăcut deloc să trec prin procesul acelei întregi deschideri și ieșiri din mine, eu pot doar să presupun, ținând cont de faptul că atunci când am fost recrutat în acest program au existat o mulțime de oameni alături de mine, având aceiași experiență... Michael, trebuie să existe acolo mai mulți oameni care trec prin aceiași experiență, iar eu vreau să mă asigur că ei știu că au pe cineva căruia îi pasă și ascultă și are compasiune pentru ei, aceasta este o parte foarte importantă a mesajului. Ți-am răspuns întrebării în mod eficient?
Da, este bine.
Acum, eu am mai multe de spus despre asta, dar eu cred că aceasta este ultima întrebare a zilei sau ceva de genul acesta. Dă-i drumul. Care ar fi aceasta?
Deci, ce sfat poți oferi oricui care ascultă și care ar avea propria experiență în PSS?
Eu voi începe să răspund acestei întrebări făcând o altă declarație, iar aceasta este: Nu există nimeni în această lume care vrea ca eu să-mi amintesc, totul despre asta, mai mult decât mine însumi. Eu vreau ca orice amintire al oricărui serviciu posibil pe care l-am avut în acest program, eu vreau ca totul să vină către mine. Nu funcționează astfel. Acesta este un proces prin care eu trec și fac tot ce pot să ating asta.
Ce încerc eu să le spun privitorilor este: vă rog, aveți răbdare. Înțelegeți că cineva care trece prin asta, este destul de dificil să iasă în față, și să împărtășească ceea ce eu îmi amintesc, dar nimeni nu dorește acele amintiri mai mult decât mine, iar motivul pentru care eu le doresc este că eu vreau să le împărtășesc cu toată lumea, iar asta se leagă de întrebarea pe care tocmai mi-ai pus-o.
Pentru frații și surorile mele de acolo, care au purtat uniforme ... eu voi începe cu oamenii care e posibil să fi servit într-un PSS. Dacă voi credeți că asta vă afectează, dacă aveți amintiri care le-ați purtat posibil întreaga voastră viață sau care doar acum își fac simțită prezența, înțelegeți că există aici oameni cărora le pasă. Înțelegeți că voi ați putea avea un adevărat cufăr de comori de documente în posesie. Iar dacă vă uitați adânc în ele și citiți printre rânduri, ați putea găsi anomalii așa cum am făcut eu, care ar fi indicatori ai unui astfel de program. Eu cred că am avut fărâmături de pâine lăsate pentru mine, care m-au ajutat să realizez și să mă trezesc la realitatea mea, iar acesta a fost de mare ajutor pentru mine.
Eu aș încuraja de asemenea orice veteran al armatei ... iar asta nu este doar pentru ... deci nu se aplică exclusiv cuiva care ar fi servit într-un program spațial ascuns, să vă gândiți un pic la conversațiile pe care le-ați avut în timpul serviciului dvs. voi ați putea fi încă în program ... noi am știut cu toții și știm că există lucruri care sunt foarte secrete, care sunt mult dincolo de orice îți poți imagina. Eu însumi am avut acele conversații, ca membru al armatei.
Eu aș face apel către acel personal în uniformă și la veteranii din toate ramurile, aveți o minte deschisă ... asta se adresează de asemenea fraților și surorilor mele din poliție. Vă rog aveți o minte deschisă în privința asta ... asta este real. Este așa de important să spunem aceste informații publicului. Și nimic nu este mai puternic decât de a aduce acești oameni împreună către o înțelegere colectivă sau cel puțin să accepte potențialitatea că asta ar putea fi real, deoarece ajutorarea veteranilor, ajutorarea poliției și a altor oameni, ca observatori obiectivi pentru mărturia mea și mărturia altora, care sper că vor veni în față, va fi foarte importantă, pentru a duce această informație în public. Eu mai am încă un lucru de spus.
Dacă voi credeți că un program ca acesta, vă afectează viața ... eu înțeleg că voi trebuie să treceți printr-un proces pentru a fi confortabili cu ideea ieșirii în față sau nu. Eu v-aș încuraja să faceți asta. Există oameni aici pe care să-i contactați și care au asta în comun cu voi, noi vă putem ajuta să vă uitați prin documentale voastre, și să sortăm din acestea pe cele care probabil v-ar atinge viața. Asta este foarte important și este timpul să aducem aceste lucruri în față și să le discutăm deschis cu publicul larg din America și din lume.
Ei bine, Michael eu vreau doar să punctez că eu cred că este important pentru oameni să realizeze că sacrificiile pe care tu le-ai făcut și curajul pe care l-ai avut să ieși în față, adică au fost sacrificii reale, profesional, făcând asta, iar vreau doar să onorez asta și să onorez serviciul tău pentru această țară, așa că : Mulțumesc!
Mulțumesc Michael, a fost onoarea mea să fac aceste interviuri și aștept cu nerăbdare să lucrez mai mult cu tine.
Pe curând la alte subiecte interesante !
Vizionare Plăcută!
Linkuri alternative: AICI 1 și AICI 2
Distribuie dacă crezi că poate fi util și pentru semenii tăi !
Vă mulțumesc pentru curiozitate și Pe curând! Paul Marian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu