Iar el fără ezitare, fără să facă vreo pauză, a zis: Michael, asta va fi o obligație de 20 de ani. Iar eu eram ceva de genul: Oh Domnule, asta chiar schimbă tot ce îmi planificasem și l-am întrebat: Domnule, în acest timp, cât de des voi apuca să-mi văd familia? Din nou, principala mea îngrijorare era : când îmi voi vedea familia în timpul acesta? Și cât de des voi apuca să-i văd? Iar el cu o privire foarte serioasă, fără pauze în conversație, el a zis: Michael, familia ta nici măcar nu va ști că tu ești plecat. Acum, Michael, este important să subliniez, eu eram un copil al anilor 60, m-am născut în 1960, am crescut cu seriale TV cum ar fi "Pierdut în Spațiu" și "Tunelul Timpului" și "Star Trek", "Zona Crepusculară", iar implicațiile acele singure afirmații spunându-mi: Michael, familia ta nici măcar nu va ști că tu ești plecat!
PENTRU ȘTIRI CE SUNT DIN AFARA ACESTEI LUMI ȘTIRI EXTRATERESTRE
cu Dr. Michael Salla Recrutare Mascată în Programul "20 și Înapoi" al Marinei Spațiale
În primul rând Michael aș vrea să-ți urez bine-ai venit în Hawaii și la ExoNews TV. Deci, mulțumesc că ai venit.
Cu plăcere Michael, este o plăcere să fiu aici.
Deci aș vrea să încep discuția cu tine, doar oferă-ne o scurtă introducere în privința trecutului tău militar și din poliție.
Ok, pentru a rezuma asta pe scurt, eu am servit în Rezervele Corpului Marin al SUA din 1978 până în 1984, am făcut o pauză, am mers la colegiu, am lucrat în viața civilă câțiva ani, iar apoi m-am alăturat Armatei SUA în decembrie 1987 și am servit până în 1991. Am devenit un ofițer de poliție ... primul dintr-un oraș numit Mountlake Terrace, WA. Am lucrat acolo cam 8-9 luni și apoi am fost angajat de orașul Seattle. Am lucrat în Seattle din 92 până în 2001, după care am luat o mică pauză în viață, iar în 2004 am fost rugat să merg în Liberia, Africa, în serviciul unei misiuni ONU acolo, ca un sfătuitor al menținerii păcii.
Mulțumesc. Ei bine, evenimentul cheie aici pentru a putea înțelege doar ce s-a întâmplat în timpul serviciului tău militar, în special în timpul Corpului Marinei, a fost o observare OZN în 1978. Poți să ne povestești despre observarea din 1978 și de ce te-a condus asta pe tine să te alături Corpului Marinei.
Eu cred ... ei bine, mai întâi voi descrie observarea în sine. Se întâmpla în martie 1978, iar noi eram doar la câteva luni de absolvirea liceului. Am absolvit la sfârșitul lui Mai în 1978. Un bun prieten de-al meu și cu mine eram pe afară, conducând în jur pe un drum de țară în jurul orașului în care am crescut, iar noi eram afară conducând în zonă pregătindu-ne să merge la petrecerea finală a seniorilor, pe care o aveam pentru grupul nostru de copii, cu care ne petreceam vremea și ne pregăteam să mergem la acea petrecere. Așa că am mers pe afară, am parcat pe acel drum de țară și mi-e rușine să zic că beam o bere, stând acolo pregătindu-ne să mergem la petrecere și vorbind despre lucruri de genul ce vom face cu viețile noastre și subiecte de acest gen.
Noi stăteam pe acest drum de țară chiar lângă un mare turn de apă, care oferă apa pentru orașul în care am crescut eu. Cum stăteam noi acolo, am remarcat la orizont în dreapta noastră, am remarcat această lumină albă, cumva ca și cum ar fi intrat în orizont, către Vestul nostru și ne-a captat atenția, iar noi ne-am uitat la ea, căci se mișca așa de incredibil de repede. A venit dinspre orizont și s-a deplasat de-a lungul întregului orizont în câteva secunde, iar noi eram pur și simplu uimiți de acest lucru. Ne-a atras atenția, am început să ne focalizăm pe aceasta și pentru următorul minut și jumătate sau ceva a făcut un spectacol aerian ceva ce niciunul dintre noi nu mai văzuse vreodată. A fost ceva ce evident viola legile aerodinamicii, după cum le înțelesesem noi, ca tineri de 18 ani, în 1978 ...
După puțin timp, știți, 1 minut jumătate sau ceva, lumina a dispărut și știți ... Este important să subliniez totuși că acest obiect traversa rapid orizontul ca și cum ar fi mers pe o linie, se întorcea și făcea unghiuri de curbă de 90 de grade, a făcut asta de câteva ori și asta chiar ne-a atras atenția. Și așa cum am zis, lumina a dispărut, iar noi ne-am uitat unul la altul și am început să discutăm ceea ce tocmai văzusem și care erau posibilitățile și cum stăteam acolo, trecuseră câteva secunde și am remarcat lumina din nou, doar că de data asta era mult mai mare și evident mult mai aproape de noi. Încă mai aveau un fel de joc și pe măsură ce ne uitam, lumina era aprinsă și a devenit mai mare ca și cum acest obiect s-ar fi deplasat direct către noi. Din nou a dispărut, au trecut câteva secunde, ne-am uitat din nou și era acolo din nou. Cumva se deplasa de jur împrejur pe cer, dar devenind mai mare, deci evident se deplasa mai aproape către noi. Lumina a dispărut din nou și a trecut un pic mai mult timp, poate 20 de secunde. Iar noi ne-am întors la conversația noastră focalizându-ne unul pe celălalt, și, în același timp noi ne-am uitat pe fereastră acestei mașini, iar ceea ce am văzut în fața noastră a fost pur și simplu uimitor. Ne-am uitat în afară și în lanul de porumb din fața noastră, era ceea ce eu aș descrie un triunghi negru de sute de zeci de metri lungime pe toate cele 3 laturi, avea lumini albe în fiecare din cele 3 colțuri, care erau mai mici în comparație cu lumina centrală, ce era în centrul acestui triunghi. Toate luminile erau albe, noi nu am văzut nicio altă culoare luminii care să fie vizibilă pe măsură ce am văzut asta desfășurându-se în fața noastră. Bineînțeles că noi am fost absolut uimiți.
Este important să subliniez că eu am crescut absolut îndrăgostit de ideea de spațiu. Eu am fost întotdeauna fascinat și fermecat de NASA. Ideea că noi am realizat toate lucrurile acelea, am crezut că sunt pur și simplu incredibile. Iar eu mereu, în secret am vrut cu adevărat să fiu un astronaut și cred că o grămadă de copii au vrut asta, iar noi am stat acolo și eu eram așa de fascinat de asta. Am simțit că mi se arată ceva foarte special. În timp ce noi coboram geamul mașinii în care eram, apropos, un vechi VW Gândac, un gândac VW roșu vechi ... noi aveam lumina aprinsă în domul mașinii. Mi-am rulat geamul în jos și mi-am scos toracele pe geam și mă uitam la acest obiect. Simțurile mele erau în funcțiune, iar eu încercam ... nu am perceput niciun sunet absolut deloc, nu emitea niciun sunet perceptibil, dar în același timp exista un zumzet foarte greu de perceput care era în aer și de asemenea am perceput părul de pe brațul meu ridicându-se și senzația că exista o încărcătură electrică cum ar fi electricitatea statică sau ceva de genul acesta în aer.
Acest lucru se afla la câțiva zeci de metri distanță de noi pe câmp și a început încetișor, în liniște, să plutească către noi. Ei bine, după cum am menționat anterior, noi parcasem într-o parte a turnului de apă. Ei bine, acest triunghi, pe măsură ce se deplasa către noi pur și simplu a început să acopere cerul nopții, era absolut uriaș, toate stelele din fundal au dispărut, iar acest lucru a acoperit complet cerul de deasupra noastră ... de deasupra noastră, scuzați-mă. A plutit ușor deasupra turnului de apă, centrându-se cumva deasupra acelui turn. Eu aș zice că era cam la 45 - 55 metri direct deasupra noastră, și din nou, eu atârnam de geam pur și simplu savurând lucrul acesta, uitându-mă la el fiind pur și simplu fermecat de acesta. Apoi mi-a venit că ar trebui să-mi verific prietenul, căci eu nu știam cum reacționa el la asta și mi-am retras toracele de pe fereastră, m-am uitat la el iar el avea o figură destul de îngrijorată pe față, căci era destul de nesigur de ceea ce experimentam noi, iar ideea că lumina domului era aprinsă în mașină cred că l-a făcut să se simtă un pic în nesiguranță și în timp ce-l priveam s-a întins și a închis lumina domului, din interiorul mașinii.
Într-o sincronizare perfectă, în momentul când lumina din domul mașinii s-a stins, această navă a făcut o rază de lumină roșie peste vehicol. Eu aș zice că lumina aceea a fost peste noi între 7 și 10 secunde, undeva pe acolo. Ce-a fost unic legat de această lumină, este că avea o calitate roșie aproape infraroșie în ea avea aproape o curgere ... aproape ca un lichid, în modul cum împrejmuia mașina și modul cum curgea în vehicul ... iar eu m-am gândit ... asta chiar a generat un pic de îngrijorare în mintea mea. Oh, Dumnezeule ce este asta? Ce experimentăm noi aici? După 7-10 secunde, lumina s-a stins, nava a început să planeze încet către Vest. Noi ne uitam către Sud stând pe acel drum, nava a început să planeze către Vest. Știți, eu aș zice că a planat vreo 400 metri sau ceva de genul și ... aura din jurul ei, imaginea acestei nave a devenit distorsionată, marginile ei au devenit distorsionate, și era ca și cum a dispărut chiar în fața noastră, transformându-se într-o mică lumină albă în momentul în care a zburat împușcată din fața noastră, instantaneu. Știți, eram amândoi uluiți și entuziasmați și un pic, îngrijorați aș putea spune, legat de ceea ce tocmai am văzut, iar eu din nou, mi-am retras toracele înapoi în vehicol, am discutat ceea ce tocmai experimentasem și pentru vre-un anumit motiv, am decis că era în interesul nostru cel mai mare în 1978, subiectul legat de OZN-uri și lucruri de genul acesta, existau acolo în publicul general, dar nu la scala în care sunt astăzi. Iar noi am știut că dacă am fi mers să vorbim cu prietenii și familia, sau chiar am fi avut o tentativă să raportăm asta la autorități, probabil nu am fi obținut o reacție foarte bună, știți, am fi fost considerați nebuni sau indiferent așa că am discutat și am decis să nu vorbim despre asta.
Am ținut asta între noi și am mers mai departe. Am fost la petrecere în noaptea aceea, nu am mai vorbit cu nimeni altcineva despre asta și am mers mai departe ca și cum asta nu se întâmplase niciodată. Care era următoarea întrebare?
Cum vrei să le leg pe acestea între ele? Și 2 zile mai târziu, tu ai decis să te alături Corpului Marinei.
Nu a fost 2 zile mai târziu. Chestia aia s-a întâmplat într-o vineri. Iar noi bineînțeles ne-am întors la școală săptămâna următoare, iar eu spun că au fost ... Sâmbătă și Duminică au trecut, iar eu cred că s-a întâmplat într-o Marți. Un recrutor al marinei a venit la liceu. Eu eram în sala de studii, iar noi o numeam "comuna" la acea vreme, iar asta se ținea în amenajarea pentru sala de mese din liceul nostru, iar acest recrutor a venit și a intrat.
Acum este important să subliniez că în perioada aceasta din viața mea, eu nu aveam nicio intenție să mă alătur armatei. Nu am fost să vorbesc cu niciun recrutor, acesta chiar nu fusese planul meu. Intenția mea era să mă înrolez în facultatea din Missouri și să merg la colegiu. Se părea că asta era ceea ce făcuseră toți apropiații mei, iar eu m-am gândit că acesta era cursul corect al acțiunii pentru mine, așa că nu am cercetat cu adevărat mersul în armată, cu adevărat. Când am văzut acest recrutor al marinei intrând, el era într-o uniformă frumoasă el arăta foarte foarte chipeș și pe măsură ce trecea prin zona sălii de mese, s-a întors și s-a uitat direct la mine și ceva legat de asta, poate contactul ochi în ochi, a declanșat ceva în mine și am simțit nevoia să vorbesc cu tipul acesta.
Așa că am făcut-o. L-am urmat în jos către o cămăruță pe care ei o pregătiseră în interiorul liceului, pentru ca recrutorul să vorbească cu studenții. Am mers acolo și am vorbit cu el și mi-am exprimat un interes legat de ceea ce avea marina de oferit, iar el mi-a oferit mie oportunitatea să merg să iau testul ASVAB, care este un test pe care-l iei ca să determini care sunt talentele tale știți, dacă aveți calitățile pe care ei le caută în corpul marinei. Așa că el aranjat pentru mine ca eu să merg să iau acel test în ziua următoare. Probabil la câteva zile după ce am luat acel test, el s-a întors la liceu și m-a chemat de la oră, iar eu m-am dus și am vorbit cu el. Iar el mi-a explicat că făcusem foarte bine la test și că acesta reflecta anumite seturi de abilități, de care ei erau foarte interesați, iar eu am fost un pic surprins de asta și m-am gândit că asta este grozav, că am aici o posibilitate de a primi o slujbă chiar foarte bună în armată dacă aleg să fac asta, așa că l-am lăsat să știe, bazându-mă pe scorurile la test că aș fi chiar interesat să mă alătur corpului marinei pentru 3 sau 4 ani după care aș fi ieșit, aș merge la facultate și aș avea un finanțator pentru ... ei au programe disponibile ca acestea și eu m-am gândit că aceasta ar fi o cale bună să câștig bani pentru facultate și poate să mă maturizez un pic și să am un pic de experiență de viață și apoi să vin acasă și să merg la școală.
Așa că m-am exprimat față de el, că asta este ceea ce vreau eu să fac. Iar el imediat mi-a spus că exista un alt program pe care corpul marinei îl avea disponibil la acea vreme, în are el chiar dorea să mă încurajeze să intru. Se numea "Programul de Înregistrare Special de Rezervă" Acum din nou, eu doream să merg să fac o slujbă activă, iar eu chiar mă gândeam că un recrutor al armatei ar aprecia pe cineva care ar dori să facă un serviciu activ mai mult decât pe cineva care își exprimă interesul să meargă la rezerviști, iar eu să fiu sincer eu nu prea eram interesat de asta. Așa că i-am spus: știi, apreciez că scoateți asta în evidență, dar eu cred că mai degrabă aș face un serviciu activ și aș face acei 3 sau 4 ani și ... el a zis: asta este foarte frumos și toate cele, dar eu vreau să mă asigur că tu mă asculți. Aceasta este o oportunitate grozavă, pe care noi o extindem pentru tine. Asta va include oportunitatea să mergi la școală, cât timp te afli în rezervele marinei și să lucrezi pentru a deveni un ofițer al marinei, iar scorul la test și tot ceea ce vedem indică faptul că asta ar fi o bună potrivire pentru tine. Eu am pus un pic de rezistență la asta, eram un pic încăpățânat, iar într-un final el a zis: uite ce, dacă vrei să te alături armatei, tu trebuie să înveți să ai încredere în oamenii care-ți dau sfaturi, iar eu îți dau aici un sfat cu adevărat bun pentru o oportunitate grozavă.
Așa că mi-a vorbit până m-a convins să intru. Îmi amintesc că am pus întrebarea: dacă eu mă decid pe parcurs că programul rezervelor nu este pentru mine, eu voi fi capabil să merg în serviciul activ? El a zis: absolut, dacă tu te decizi mai târziu pe parcurs că asta nu este pentru tine, noi putem face ca asta să se întâmple pentru tine. Așa că eu m-am înrolat în acel Program de Înregistrare Special pentru Rezerviști.
Și bineînțeles că la acea vreme aveai aproximativ 18 ani?
Da, eu aveam 18 ani la acea vreme. Deci, într-un final tu ai pornit un antrenament militar pentru noii recruți, iar acolo tu ... te-au supus la câteva teste și ai fost abordat de 2 marinari pentru un interviu. Deci ce-ar fi să ne conduci în acest ... proces. Eu voi sări cumva la acest moment. În prima zi în care am ajuns în tabăra militară, am ajuns în San Diego, acolo am fost în tabăra militară, la Marine Corps Recruit Depot San Diego. În prima zi în care am ajuns era martie ... nu, scuză-mă, 31 Mai 1978. Am ajuns acolo pe seară și știți cum se trece prin acest proces, primul lucru pe care-l faci când ajungi acolo era să trimiți vederi către familia ta lăsându-i să știe că ai ajuns în siguranță, ai ocazia să dai un telefon acasă. Asta nu a funcționat pentru mine, părinții mei nu erau acasă când am dat telefonul, iar în 78 noi nu aveam disponibilă tehnologia mașinii de răspuns, așa că nu am ajuns să dau acel telefon.
Restul acelei nopți a fost despre echipamente, tunsul părului, și toate aceste lucruri diferite și până să se termine acea primă zi, eu cred că era 4 dimineața, din ziua următoare. Atunci ne-au dus la niște barăci, ne-au lăsat să ne așezăm să încercăm să dormim un pic. Eu eram un pic în afara zonei mele de confort, așa că nu am reușit să dorm deloc. Stăteam acolo gândindu-mă: oh omule, oare am făcut o greșeală sau ceva venind aici? Știți, aveam 18 ani, departe de casă pentru prima dată. Am trecut peste asta destul de rapid. În dimineața următoare când ne-au trezit, ne-am dus am luat micul dejun și toate cele, iar apoi, restul acelei zile a fost dedicată și mai multor testări și mai multe teste de aptitudini și teste analitice: care-ți sunt talentele, la ce ești tu puternic? Eu am fost dus într-un grup care era ... eu cred că testul era mai mult tehnic, în esență, mai mult teste despre logica spațială ... iar asta ne-a luat toată ziua ca să trecem prin toate acele teste și era probabil 3 sau 4 după-amiaza înainte să ajungem să terminăm acele teste. Ei bine, în timpul ultimului test al zilei și-mi amintesc asta foarte clar, deoarece se leagă de tot ceea ce vă voi spune, într-un mod important, ultimul test al zilei era despre codul Morse internațional, ceva la care eu nu fusesem expus vreodată, dar ei aveau ... stațiile de testare în care ne aflam noi, erau nișe individuale și aveau căști de pus pe cap și alte echipamente care facilitau testarea pe care o dădeai.
Ei bine, acesta fiind ultimul test al zilei, eu încercam să dau tot ce e mai bun din mine ... aș spune că eu eram probabil, cam pe 3/4 gata la acel test și încă mai aveam timp să termin, știam că am timp suficient să termin. În timp ce stăteam acolo și lucram la test, am remarcat un caporal al marinei venind către mine, cu vederea mea periferică și știți, în această fază în tabăra de recruți tu încerci cât poți de bine să nu atragi vreo atenție asupra ta să stai retras, să împlinești toate cerințele și astfel tu îi ți pe tipi aceștia la distanță de tine. Iar eu am remarcat că el venea direct către mine, așa că a venit, m-a bătut pe umăr și m-a întrebat: numele tău este Michael Gerloff ? Iar eu am răspuns: Da, domnule! Iar el a zis: vino cu mine.
Ei bine, eu eram îngrijorat că nu terminasem cu testul încă și știam că aveam timp să-l termin, așa că i-am adus asta în atenție: Domnule, eu nu am terminat testul și încă mai am timp să fac asta. Dați-mi voie să fac o copie de rezervă. Eu am crezut inițial, deoarece ei ne avertizaseră atât de puternic, în legătură cu violarea codului de onoare și cu potențiala înșelare prin a ne uita la testele altor oameni și lucruri de acest gen, iar eu am crezut că el credea în mod greșit că eu făcusem asta și i-am spus asta lui. Iar el imediat a spus: nu, eu nu de asta sunt aici, nu de asta vorbesc aici cu tine. Haide, hai cu mine. Iar apoi am spus, știți eu nu am terminat testul și am timp să-l termin, iar el a spus, pur și simplu taci și vino cu mine ... ridică-te și vino cu mine.
Așa că am făcut asta, am făcut cum mi s-a spus. L-am urmat în afara acelei camere, iar noi eram într-o cameră destul de mare, iar eu aș zice că eram de la 40 până la 60 recruți ai marinei, acolo împreună cu mine, cu toții făcând testarea, iar el m-a lăsat printr-o serie de uși, într-un colț al acestei camere, ușile prin care el a venit către mine, el m-a trecut prin ușă și în josul un hol scurt, iar la stânga, exista o cameră mică, el a deschid ușa și mi-a zis să intru. Ei bine, când am intrat în cameră, am scanat camera observând mediul în care mă găseam. Exista o tablă de metal gri, două scaune de metal gri, față în față unul cu celălalt, nimic altceva nu exista în cameră, care era de altfel sterilă. Și exista o altă ușă, în colțul opus al camerei. Acest caporal al marinei mi-a spus să mă așez și că cineva va fi cu mine în scurt timp.
Eu aș zice că a trecut mai puțin de un minut, iar acest căpitan tânăr al marinei a intrat pe ușa din colțul opus, a intrat în cameră și și-a întins mâna, știți ... Eu nu-mi pot aminti numele lui, mi-aș dori să o pot face, dar nu îmi pot aminti, dar el mi-a urat bun venit și mi-a zis să mă relaxez, căci dorea o conversație relaxată cu mine. După cum vă puteți imagina, în cea de-a doua zi în tabăra de recruți, exista foarte multă tensiune existau o grămadă de strigăte și țipete, iar când am mers în acea cameră ei au clarificat asta: noi vrem ca tu să te relaxezi, deoarece dorim o discuție serioasă. Eu am remarcat atunci când a intrat acest căpitan în cameră, el căra un dosar. Eu aș zice că era de 1 cm grosime și era evident despre mine. El a dat mâna cu mine și s-a așezat la masă, a deschis acel dosar și a început să se uite printre hârtii și mi-a spus: Michael, noi suntem cu adevărat impresionați de scorul tău la teste, știi, tu arăți trăsături și calități de care noi suntem foarte interesați. Iar eu vreau să-ți pun o întrebare foarte serioasă astăzi. Noi vrem să-ți oferim oportunitatea de a face ceva foarte special. Iar eu eram un pic ... confuz, nefiind chiar sigur ce se întâmpla și am zis: Domnule, cu ce vă pot ajuta? Ce vreți să mă întrebați? Iar el ... el menționase când vorbea despre scorurile la teste, el a făcut comentariul că ei m-au urmărit, dezvoltarea mea, de ceva vreme, iar asta m-a făcut să cred sau să înțeleg că poate existau mai multe în acel dosar decât doar informații pe care ei le-au colectat despre mine cât timp am fost acolo și mă repet, era cea de-a doua mea zi, era ca și cum el ar fi sugerat că ei m-ar fi urmărit, cu ceva timp înainte de acel moment.
Eu cred că este important să subliniez asta. El ... din nou, eu am răspuns: cu ce pot ajuta, domnule? Ce pot face pentru dvs.? Iar el cu o figură foarte serioasă pe față, iar eu puteam să spun că este un moment. S-a uitat la mine și a zis: Michael, cum ți-ar place să mergi în spațiu? Cam așa cum am făcut chiar acum, am chicotit cumva în mod deschis, știți, aveam 18 ani, iar în mintea mea la acea vreme, NASA era singura entitate care era în spațiu, NASA era singurul grup din SUA care reușise așa ceva. Iar eu am chicotit cumva spunând: Scuzați-mă, Domnule ?!? Iar expresia lui facială nu s-a schimbat, iar eu puteam spune că el era foarte serios. Iar eu m-am oprit, mi-am șters zâmbetul de pe buze, iar el a spus: eu sunt foarte serios, aceasta este o întrebare foarte serioasă pe care ți-o pun și este foarte importantă. Asta este important pentru țară, este important pentru lume și umanitate, iar noi îți oferim oportunitatea de a deveni o parte din asta. Iar prima mea întrebare a fost : dar NASA, domnule? Nu sunt ei singurii de acolo din spațiu? Iar el a răspuns foarte rapid: Michael, există lucruri de care publicul nu este conștient.
Și din nou, noi îți oferim oportunitatea să devii o parte din chestia asta. Și din nou, reiterând, este foarte important, de cea mai mare importanță, pentru umanitate și planetă. Ei bine ... referindu-mă la evenimentele de mai devreme, când am menționat că m-am alăturat rezerviștilor, contractul meu inițial, obligația mea, era pentru un termen de 6 ani în USA Marine Corp Reserve (Rezervele Corpului Marinei SUA). Am simțit cumva că dacă aș fi spus da, că asta va avea un impact asupra contractului și că aș schimba pentru ceea ce am semnat, iar asta a fost următoarea mea întrebare: Domnule, eu am semnat pentru un contract de 6 ani, ca și rezervist. Cum va afecta asta dacă voi face astălaltă? Și am oportunitatea de a spune nu? Ce impact va avea asupra mea, dacă spun nu? Iar el mi-a clarificat spunând că am dreptul absolut să spun nu, iar asta nu va fi reținut împotriva mea, dar îngrijorarea mea principală a fost: cum va schimba asta contractul pe care-l semnasem venind în Corpul Marinei.
Iar el fără ezitare, fără să facă vreo pauză, a zis: Michael, asta va fi o obligație de 20 de ani. Iar eu eram ceva de genul: Oh Domnule, asta chiar schimbă tot ce îmi planificasem și l-am întrebat: Domnule, în acest timp, cât de des voi apuca să-mi văd familia? Din nou, principala mea îngrijorare era : când îmi voi vedea familia în timpul acesta? Și cât de des voi apuca să-i văd? Iar el cu o privire foarte serioasă, fără pauze în conversație, el a zis: Michael, familia ta nici măcar nu va ști că tu ești plecat. Acum, Michael, este important să subliniez, eu eram un copil al anilor 60, m-am născut în 1960, am crescut cu seriale TV cum ar fi "Pierdut în Spațiu" și "Tunelul Timpului" și "Star Trek", "Zona Crepusculară", iar implicațiile acele singure afirmații spunându-mi: Michael, familia ta nici măcar nu va ști că tu ești plecat!
Implicațiile acestei afirmații a făcut ca imaginația mea să o ia razna. Iar asta era fascinant pentru mine, iar eu nu a trebuit să mă gândesc decât pentru câteva secunde și am ridicat mâna și am zis: eu voi face asta, m-am oferit voluntar să fac asta, iar reacția lui a fost foarte bună, a avut un zâmbet foarte larg pe față. Și puteai spune că era foarte fericit să audă această știre. Așa că el s-a întins către mine și mi-a dat mâna din nou: Michael, acest angajament pe care ți-l iei va fi atât de important pentru națiunea ta, va fi atât de important pentru lume și umanitate, există lucruri care sunt necunoscute, iar noi încercăm să aflăm mai multe despre ele și mulțumim că ești de acord să fii o parte din asta. Ei bine, în timp ce eu aveam această conversație cu acest căpitan tânăr, nu remarcasem că alți doi marinari intraseră în cameră prin ușa prin care intrase acest căpitan. Asta era peste umărul meu în dreapta. Iar pe măsură ce eu am fost de acord să fac asta, el a arătat către cei 2 marinari din spatele meu și a spus : Grozav, grozav, când noi vom termina de vorbit aici, tu vei pleca cu acești domni și din nou, mulțumim, mulțumim că tu faci asta, Michael ...
Înainte să-mi permită să plec, el a mai înaintat o altă oportunitate pentru mine. El a spus: înainte să pleci, eu vreau să știu dacă există ceva ce eu aș putea să fac pentru tine? Este ceva ce eu aș putea să fac? Ei bine, eu mi-am amintit că în ziua anterioară, nu am apucat oportunitatea să vorbesc cu familia mea, iar la 18 ani chiar doream să aud vocea părinților mei, dacă asta era o posibilitate. Așa că i-am spus că nu avusesem un telefon cu succes și l-am întrebat dacă pot să dau un telefon acasă, iar eu de asemenea, eram în mijlocul explicației către el, că eu nu voi vorbi nimic din ceea ce dvs. și cu mine am discutat aici ... iar el m-a cam oprit cumva înainte să pot termina acea declarație și a spus: Michael, eu nu pot face asta, nu te pot lăsa să dai acel telefon, dar eu voi trimite o telegramă familiei tale, spunându-le că tu ai ajuns în siguranță aici, în San Diego.
Eu am știut că asta era tot ceea ce puteam obține de la el, pe acea chestiune iar eu am fost recunoscător pentru asta, așa că i-am mulțumit că face asta pentru mine, m-am ridicat, am dat mâinile din nou și am plecat cu cei doi marinari, care mă așteptau.
Grozav ... acea telegramă pe care el a trimis-o, poți să ne explici cum mult mai târziu, în 2016, când ai văzut-o pentru prima dată, telegrama pe care a trimis-o, a fost un declanșator pentru tine, în a-ți aduce aminte mai multe despre acest program "20 și înapoi"?
Da, da, eu pot face asta.
Iar dacă ai copia cu tine ... da, o am ... poți să ne-o arăți ...
Iat-o aici în plicul original. Eu am scris o mică informație pe față, deoarece a fost descoperită în Mai 2016. Acum, este foarte important să subliniez că, de-a lungul acestei călătorii prin viață, eu mi-am amintit acea recrutare, îmi amintesc toate lucrurile diferite care s-au întâmplat în timpul acelei recrutări și mai multe de adăugat la asta pe măsură ce mergem mai departe în poveste, dar eu nu am crezut niciodată în toți acești ani că o astfel de telegramă ar fi putut exista vreodată. Eu mi-am șters asta din memorie, eu nu am considerat niciodată că asta ar fi posibil. Ei bine, anul trecut, tatăl meu a găsit această telegramă, iar eu eram cu el când a găsit-o ... el săpa prin cutii de hârtii vechi și fotografii și a scos asta și mi-a înmânat-o, iar când am deschis-o și m-am uitat la ea, a fost un declanșator care m-a dus direct în procesul în care am fost rugat să intru în acest program, recrutarea mea în acest program, iar asta a deschis amintiri adiționale pentru mine, într-un mod în care ... este uimitor, este uimitor cât de multe mi-a deschis mie. Dar acesta este documentul în sine, iar în toți acești ani nu m-aș fi gândit vreodată.
Din nou, acesta este 1978, iar acesta este 2016, 38 de ani mai târziu, când a fost găsită asta. Asta a declanșat deschiderea mult mai multor memorii legate de a fi rugat să servesc într-un program spațial ascuns sau secret. Iar în acea Marsgramă, modul în care sunt trimise acele telegrame, în mod tipic, este o cerință ca expeditorul să se identifice pe sine ... da, înainte ca să fie transmisă de vre-un operator radio la destinația ei finală.
Dar în Marsgrama ta, expeditorul nu este identificat.
Așa este.
Deci ce înseamnă asta?
Ei bine, pentru mine înseamnă ... 1). Telegrama nu ar fi trebuit trimisă vreodată. Partea de jos de aici, aceea este o secțiune unde expeditorului telegramei i se cere să pună toate informațiile pertinente pentru ca telegramă să poată fi trimisă. Scrie foarte clar aici că fără acea informație, mesajul nu va fi trimis. Și bineînțeles toate acele linii și câmpuri din acest formular, sunt goale. Asta îmi arată foarte clar că, din punct de vedere al regulilor prin care acest mesaj ar fi trebuit să fie trimis, că mesajul nu ar fi putut fi trimis, dar cu toate astea, a fost.
Iar asta este bineînțeles un serviciu de telegrame al marinei, legitim care a existat la acea vreme?
Da, așa era. Eu voi explica: se numește Marsgramă, care este știți, un nume ciudat, dar ... dar MARS este un acronim, un acronim de la Military Affiliate Radio System. (Sistem Radio Afiliat Armatei) Este cunoscut astăzi și este important să subliniez că flota din corpul marinei au închis versiunea lor de program MARS (Marte) acum ceva ani. Eu nu pot aminti anul exact. Armata din forțele aeriene încă mai au chestia asta în funcțiune. Din nou, MARS vine de la Military Affiliate Radio System și este cunoscut astăzi ca Sistemul Radio Auxiliar Militar, iar ceea ce este acesta, este aducerea împreună a unor operatori radio orășeni amatori din toată țara, eu cred că idea din spatele acestuia a fost că l-au conceput să fie o resursă care poate fi folosită în cazul unui dezastru natural sau a unei urgențe în care posibile alte tehnologii de comunicații nu ar fi operaționale și se pot baza pe operatori radio civili, pentru a umple golul și să continue curgerea informației.
Deci acest mesaj, deși a fost trimis de acel căpitan al marinei, a fost direcționat printr-un operator orășenesc privat, dintr-un oraș în Missouri, aproape de locul de unde sunt eu, aproape de orașul în care am crescut eu. Iar punctul important aici este că dacă își avea originea in ... sau expeditorul a fost parte dintr-o program al marinei normal sau transparent, căpitanul sau expeditorul s-ar fi identificat pe sine, dar din cauză că el era parte dintr-un program sub acoperire, a fost în mod intenționat lăsat gol, Aceasta este și credința mea, informația lui nu a fost pusă acolo deoarece ei nu au ... el nu a vrut să fie acolo ...
Acest mesaj nu a fost generat în acel mod tipic. Eu cred că acest mesaj a fost intenționat să ajute la declanșarea ... cumva ca o fărâmă de pâine, sau ceva de acest gen, ca să lase o urmă a lucrurilor ce puteau ajuta mai târziu să declanșeze memoriile și să o găsesc așa de mulți ani mai târziu. A deschis cu adevărat chiar foarte multe memorii legate de această recrutare.
Noi nu știm procentajul exact al Marsgramelor care au fost trimise fără ca expeditorul să fie identificat ...
Nu ... dar putem presupune că datorită faptului că era un program militar legitim, că ar fi foarte mic, că aceasta nu ar fi doar o trecere cu vederea tipică, iar faptul că a fost trimisă este dovada documentată că a existat vre-un fel de autorizație sub acoperire în spatele ei, adică pentru a merge mai departe. Aceasta este și credința mea.
Eu sunt de acord cu tine total, Michael. Un alt lucru care este important să-l punctez aici, este că atunci când am descoperit această telegramă, eu am avut foarte mulți prieteni care sunt foști slujbași în corpul marinei, iar eu i-am întrebat, pe atât câți am putut să dau, când i-aș fi văzut: Familia ta a primit o Marsgramă ?
Iar majoritatea marinarilor în serviciu ei știu ce este MARS. Este cu adevărat o resursă pe care o poți folosi pentru a trimite mesaje acasă și lucruri de genul acesta. Dar mi-am întrebat prietenii ... scuzați-mă ... dacă atunci când erau în tabăra recruților dacă familiile lor au primit vreo marsgramă sau telegramă de la departamentul naval sau al corpului marinei, iar ei ziceau nu, eu nu știu de nimeni care să fi primit ceva de acest gen din tabăra recruților.
Deci pare ca o anomalie că eu am primit asta, știți, un set de circumstanțe ciudate, cumva unice, că eu par să fi fost singura persoană pe care o știu și care să fi primit asta, în timp ce se aflau în tabăra recruților marinei.
Ei bine, unul dintre alte lucruri pe care căpitanul ți le-a spus, care eu cred că este foarte semnificativ aici, este că ei au spus că te urmăresc de mult timp. Iar aici îmi vin în minte două lucruri: unul ar fi (iar noi îl vom discuta mai târziu) acesta fiind trecutul tău și testarea prin care ai trecut de 3 ori de-a lungul copilăriei și adolescenței tale. Se pare că cineva oferea atenție rezultatelor acelor testări, dar vom vorbi despre asta mai târziu. Dar ceea ce tu ai menționat mai devreme despre incidentul OZN, este acesta cumva legat de acest lucru de către căpitan?
Ei bine, eu cred că este și este foarte interesant. Când noi am început să vorbim și mi-a întins această oportunitate, a făcut comentariul: există lucruri de care publicul nu este conștient. Există programe care au fost ținute secret. Iar el a făcut comentariul că tu ai putea chiar să fi conștient de ceva ce ar zice că există lucruri de care publicul nu sunt conștienți. Eu am făcut imediat conexiunea, într-un mod ciudat, cu întâlnirea OZN care a fost în martie 1978 și faptul că m-am alăturat Corpului Marinei și faptul că am fost recrutat într-un PSS.
Este important de subliniat că nimeni nu a folosit vreodată acel termen în timpul recrutării mele: Program Spațial Secret (PSS), verbiajul nu era de genul acesta, dar eu am legat aceste două chestii împreună. Iar în mintea mea, mi-era clar că acel triunghi negru pe care l-am văzut era într-un anumit fel, conectat cu recrutarea prin care treceam în acel moment. Mie mi-a fost clar că există o conexiune.
Ei bine, mulțumesc Michael pentru asta, iar ceea ce vom face este să luăm o pauză și vom reveni pentru următoarea secțiune în care vom vorbi de câteva dintre experiențele cheie pe care tu le-ai avut de-a lungul lui "20 și înapoi".
Pentru știri care sunt din afara acestei lumi.
Pe curând, la partea a 2a din cele 5, câte sunt în total.
Vizionare Plăcută!
Link 1
Link 2
Linkuri alternative: AICI 1, AICI 2 și AICI 3
Distribuie dacă crezi că poate fi util și pentru semenii tăi !
Vă mulțumesc pentru curiozitate și Pe curând! Paul Marian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu