Am venit aici să observ, am venit aici să simt ce se întâmpla pe această planetă, și cumva să caut o cale de a fi o parte a monitorizării planetei, iar în același timp să fiu de ajutor cumva, umanității. Știți, aspectul inter-dimensional al acestei chestii, nu știu cum să articulez ceea ce simt legat de asta, dar voi spune asta: eu simt că acea entitate știa că eu am venit din altă parte și mă monitorizau, mă verificau. Eu cred de asemenea că ... aceste anumite capacități parapsihice pe care le am, eu cred că sunt un empat - intuitiv, am o mare intuiție, eu pot fi în jurul oamenilor și pot simți cine sunt ei, ce sunt ei, fără a avea cu adevărat vreo conversație cu ei, simt lucruri despre oameni. Eu am fost așa toată viața mea.
PENTRU ȘTIRI CE SUNT DIN AFARA ACESTEI LUMI
O viață de ciudățenie înaltă și testarea pentru marinarii spațiali
Ei bine, ne-am întors din nou împreună cu Michael Gerloff. Mulțumim Michael că te-ai întors la ExoNews TV.
Plăcerea mea, Michael.
Deci în primul interviu pe care l-am realizat, tu ai descris procesul de recrutare și cum acest căpitan al marinei a zis că ei te-ar fi urmărit de un timp foarte îndelungat. Deci sunt foarte interesat de ceea ce se găsește în trecutul tău, de ar fi putut fi de interes pentru corpul marinei SUA. Deci, de ce nu începem cu primul eveniment pe care ți-l poți aminti despre începuturile vieții tale?
Te referi la vârsta de 3 ani, când ... ? Ok, foarte bine. Pentru a atinge întrebarea care tocmai mi-ai pus-o, eu cred că ... ei bine, eu știu că am anumite abilități parapsihice și este ceva ce a fost o parte din viața mea de la o vârstă foarte fragedă.
Pentru mine, realizarea că eu trăiam o viață un pic diferită decât familia și prietenii mei, a fost că eu puteam vedea anumite lucruri și să experimentez anumite lucruri pe care alți oameni nu le experimentau și am ajuns să aflu asta la vârsta de 3 ani. Când ... eu nu am vre-o descriere mai bună decât termenul de DOGMAN (omul câine) care a venit să mă viziteze, când aveam 3 ani ca vârstă.
Eu m-am trezit în mijlocul nopții într-o noapte și ceva mă apucase de inghinala mea interioară de pe piciorul meu stâng, strângând foarte tare, cauzând foarte multă durere. Și m-am trezit și stăteam pe pat, iar acolo stând la piciorul patului meu, cu o strângere pe piciorul meu drept era ... o figură cu aspect umanoid, dar era un câine, avea capul unui câine, avea brațele cu păr pe ele, labe dar arătau ca niște mâini. Acest câine avea înfățișarea capului mai mult ca un copoi sau poate chiar ca un Labrador Retriever, nu avea o înfățișare rea sau feroce. Când această entitate m-a trezit, m-a înspăimântat atât de tare că mi-am părăsit corpul și aceasta a fost prima dată când îmi amintesc că mi-am părăsit corpul în felul acesta, am zburat din corpul meu și am mers până într-un colț al dormitorului meu și mă puteam vedea pe mine, stând în pat holbându-mă la această ființă, care era acolo cu mine.
Acum, este important să punctez că această ființă avea capul ca Yoda sau știți, un personaj din Războiul Stelelor, care avea o mantie cu glugă, știți gluga ieșea și cumva depășea fața un pic dar încă puteam vedea construcția feței și era categoric un câine. După ce am zburat din corp, m-am absorbit pe mine din pat și puteam vedea spatele acestei entități, care era în cameră cu mine.
Într-un final m-am întors în corpul meu și m-am gândit: ce se întâmplă? Ei bine, această entitate a început să vorbească cu mine și nu era prin verbalizare ci era comunicare telepatică, iar această entitate mi-a spus că: noi știm cine ești, noi te vom urmări și vom veni să te vizităm din ce în ce mai mult. Iar el m-a avertizat și a folosit termenul Ei, când vorbea cu mine sau folosea comunicarea telepatică. El m-a avertizat să nu spun părinților sau pe oricine cunoșteam că veniseră să mă viziteze și că vor deveni mai dese în viitor. După asta, aceste vizite au continuat, în timpul săptămânii de două - trei ori pentru foarte mult timp, ce s-au desfășurat ceva vreme.
Eu am realizat atunci la vârsta de 3 ani, că asta era ceva despre care nu puteam vorbi cu familia mea, deoarece la acea vârstă fragedă știam că dacă voi aduce asta în atenție ar fi crezut că e ceva în neregulă, așa că am ținut pentru mine însumi. Dogman era de obicei vizitatorul care venea cel mai des, dar au fost dăți ... și din nou, eu nu știu alt termen mai bun pe care să-l folosesc decât "omul umbră", era o entitate neagră cu o formă ca de om, dar nu chiar cu aceleași detalii și forma perfectă a unui om și venea în camera mea și zbura de colo colo în camera mea, mergând către pereți și mișcându-se în jurul camerei pe pereți. Eu nu am simțit niciodată ca și cum ar fi comunicat cu mine direct așa cum făcea Dogman, ci părea că este mai degrabă acolo ca să mă intimideze sau să mă sperie într-un anume fel. Iar de-a lungul timpului, trebuie să spun că am devenit foarte obișnuit cu asta. Nu mă mai înspăimânta căci devenise o parte obișnuită a vieți mele, iar într-un mod ciudat, eu chiar le așteptam vizitele, căci erau cumva ca niște prieteni ai mei care veneau să mă viziteze.
Sunt intrigat.
Spune.
Eu sunt foarte intrigat de ceea ce ți s-a spus de către această entitate, acest om câine: noi știm cine ești tu. Ce ar putea însemna asta, ținând cont în special ceea ce tu ai spus despre primele tale amintiri despre mama ta.
Ei bine, asta e o întrebare grozavă. Aceasta este una dintre cele mai inconfortabile părți pentru mine, despre care să vorbesc, dar trebuie să mi-o însușesc, este memoria mea. Ca să spun simplu, Michael, îmi amintesc momentul meu de conștientizare, momentul meu că sunt conștient că existam în interiorul acestui corp, asta a fost când acest corp era un pic peste 2 ani și am avut o amintire distinctă foarte clară, că am venit aici, pe această planetă, coborând în jos pe planetă, din spațiu, printre nori ... am călătorit ... nu sunt sigur unde am intrat, știți ... încerc să-mi dau seama cea mai bună cale de a o spune.
Eu nu sunt exact sigur , unde am sosit pe planetă mai exact, dar am călătorit deasupra solului, aproape pe pilot automat, eu nu navigam în mod conștient pentru a merge undeva, era ca și cum ceva mă atrăgea către o anumită locație. Acum, eu am crescut în centrul statului Missouri, nu prea aproape de St. Louis sau Kansas City, dar am ajuns în St. Louis, Missouri, am coborât în oraș, puteam vedea clădirile și solul sub mine și într-un final am ajuns la un hotel, cu o piscină mare de înotat și puteam vedea un grup de oameni în piscină, distrându-se, stropind cu apă, bucurându-se de o zi frumoasă de primăvară sau vară. Am venit deasupra piscinei și am văzut un băiețel.
Din nou, probabil în jurul vârstei de 2 ani, deoarece aceasta este vârsta la care-mi amintesc că a avut loc asta, iar acest băiețel stătea pe umerii unui bărbat care sărea în sus și în jos și se stropeau și se distrau, iar eu îmi amintesc plutind acolo pentru un timp, doar privind acest băiețel distrându-se grozav. El era într-un moment de mare voioșie și bucurie, stropind și puteai spune că era un moment exaltant. Am intrat în acel băiețel și am fost în interiorul acelei găzduiri sau acelei carcase, indiferent cum vrei s-o numești, de-atunci încoace.
Partea semnificativă a acestei zile, Michael, aceasta a fost prima zi în care mi-am întâlnit-o pe mama. A fost prima zi în care mi-am întâlnit familia, având conștiința că eu am, că eu reprezint ... eu nu am întâlnit acești oameni înainte. O amintire puternică a acelei zile a fost aceea când mama mea îl chema pe acel domn, care mai târziu am aflat că era un unchi de-al meu, pe umeri căruia eu stăteam. Mama mea a spus, hei, adu-l pe Michael aici, iar el m-a dus la marginea piscinei, ea m-a ridicat afară, a înfășurat un prosop în jurul meu și m-a îmbrățișat, și aceasta a fost prima dată când am pus fața mea în curbura gâtului ei, și mirosind parfumul mamei mele și întâlnind-o, de fapt.
Asta este fascinant, deci noi vorbim despre o posibilitate de situație "Walk In" (pătrundere), iar asta ridică întrebarea și asta este ceva ce omul câine ți-a spus: noi știm cine ești tu, deci cine ai putea fi tu? El se referă la vre-un fel de entitate interdimensională? Un ET?
Eu nu sunt pozitiv în privința asta. Educația mea în ceea ce privește termenii cum ar fi un "Walk In", eu nu auzisem acest termen până acum câteva luni, este ceva ce am descoperit recent, iar asta este așa de puternic legat de amintirile mele despre a fi conștient, și de a fi prezent aici, am senzația și a fost credința mea de când eram un copil și de-a lungul întregi mele vieți, că am venit aici cu un motiv anume, că am venit aici cu o misiune, ca să zic așa.
Am venit aici să observ, am venit aici să simt ce se întâmpla pe această planetă, și cumva să caut o cale de a fi o parte a monitorizării planetei, iar în același timp să fiu de ajutor cumva, umanității. Știți, aspectul inter-dimensional al acestei chestii, nu știu cum să articulez ceea ce simt legat de asta, dar voi spune asta: eu simt că acea entitate știa că eu am venit din altă parte și mă monitorizau, mă verificau. Eu cred de asemenea că ... aceste anumite capacități parapsihice pe care le am, eu cred că sunt un empat - intuitiv, am o mare intuiție, eu pot fi în jurul oamenilor și pot simți cine sunt ei, ce sunt ei, fără a avea cu adevărat vreo conversație cu ei, simt lucruri despre oameni. Eu am fost așa toată viața mea.
În ceea ce privește PSS, eu cred cu putere că aceste trăsături, erau caracteristici pe care ei le căutau la candidații din acest program, iar eu cred cu adevărat, sincer, că ei aveau o cale de a identifica pe aceia dintre noi care au aceste trăsături și că ne-au antrenat încă de copii.
Iar asta chiar ridică întrebarea, în privința primului indiciu că tu ai fi putut fi recunoscut de autorități mai înalte, autorități militare, cu care erau conectate cu programele spațiale secrete ale marinei. Tu ai descris că erai în clasa a 3-a și a existat un test la care ai fost supus. Poți să ne explici cum ai ai ajuns să participi la acel test și care a fost rezultatul.
Da, în clasa a 3-a ... eu am fost un elev mediocru la școală. Poate că în școala primară, am fost un pic deasupra mediocrului. Școala a fost cumva plictisitoare pentru mine, era aspecte legate de ea care nu mi-au plăcut atât de mult, totuși m-am bucurat de școală.
Într-o zi în clasa a 3-a, învățătoarea mea de la clasa a 3-a a venit la banca mea și ... asta se întâmpla într-o perioadă când clasa ... noi făceam un proiect de artă și meșteșug. Iar ea avea întreaga clasă preocupată să facă asta. Iar a venit la mine și mi-a cerut să merg cu ea, iar ea m-a dus la o locație în care ea a spus: uite ce, noi avem acest test special pe care vrem să ți-l dăm. Iar a descris cumva cum ar fi decurs ...
Eu eram un pic confuz de asta, iar ea a spus că acesta este cumva un test special și a descris componentele acestuia: erau 3 părți separate ale testului. Îmi amintesc că ea avea această cutie cu materiale de testare și erau chiar bine făcute. Era ca un kit de testare bine conceput și gândit, care era folosit pentru acest proces. În prima parte a testului, ea ar fi luat carduri flash (cu vizionare rapidă) și le menținea ridicate doar pentru câteva secunde și apoi le lăsa jos. Iar apoi lua altul și mi-l arăta pentru scurt timp. Iar eu cred că am început cu patru caractere, asta implicând caractere numerice și alfa-numerice care ... idea testului era să vadă cât de multe din acest șir de caractere puteai să-ți amintești și am început cu 4 și creșteam gradat numărul. Și pe măsură ce am avansat, ea a început să întrebe ... eu le recitam, știți, amintindu-mi-le și făcând asta cu exactitate, iar apoi ea m-a întrebat: poți să le reciți în sens invers? Iar eu am fost surprins de capacitatea mea, de a putea fi capabil să fac asta. Era ca și cum eu aș fi reținut amintirea caracterelor sau imaginile, cumva reușeam să mi le amintesc și eram cumva uimit de asta. Îmi amintesc că ajunsesem la aproape 16 caractere și apoi testul s-a oprit, iar apoi am trecut la următoarea fază a testului.
Asta implica ... ea ar fi scos un card flash și mi-ar fi arătat o figură geometrică complexă și mă lăsa să mă uit la ea, pentru un timp, iar apoi ar fi pus cardul jos și întindea alte carduri pe masă și apoi îmi cerea să asamblez, figura geometrică anterioară din formele care erau disponibile, iar eu făceam asta, le luam pe cele care ar fi creat acea formă și am făcut asta de câteva ori.
Senzația mea era că eu făceam bine și la acesta deoarece ea avea o privire pe față: Wow, tu te descurci foarte bine la asta. Acea parte a testului, am terminat-o și apoi am mers la partea finală a testului ceea ce implica ... iar ea mi l-a descris în felul acesta: acestea vor fi cuvinte pe care nu le-ai mai văzut înainte, este ca și cum ar fi cuvinte inventate, un fel de bolboroseală sau ceva de genul acesta. Eu îți voi arăta cardul și eu vreau ca tu, instinctiv, să pronunți cuvântul în cel mai bun mod în care o poți face tu. Aceste cuvinte aveau o mulțime de X-uri și Z-uri și caractere de acest gen care pot fi, pentru un copil de clasa a 3-a, un pic dificile. Eu nu prea am văzut o mulțime de cuvinte ca acelea, dar eu pronunțam natural cuvintele, și am ajuns la sfârșitul testului. Ea mi-a mulțumit și nu mi-a oferit niciodată vre-un indiciu referitor la cât de bine m-am descurcat și m-a lăsat să mă întorc la clasă.
Și ai mai dat un test similar în clasa a 5-a?
Da, așa e. A fost aproape identic. A fost aproape identic: am fost scos din clasă, mi s-a dat un test destul de similar, foarte mult ca primul, iar apoi au trecut mulți ani, iar eu știu că sărim un pic în față, dar au trecut mulți ani și când aveam 17 ani, această femeie care fusese învățătoarea mea din clasa a 3-a, eu m-am împrietenit cu fiul ei, iar noi am petrecut mult timp împreună, am mers la concerte și chestii de genul acesta și din cauză că eu eram în jurul casei dânsei cumva și prezent foarte mult în viața ei, ea m-a sunat într-o zi acasă, cred că era familiarizată cu mine așa că i-a fost mai ușor.
Ea m-a sunat într-o zi acasă și m-a întrebat dacă eram dispus să fac un test IQ. Iar ea mi-a explicat la acea vreme că ea trecea printr-un ... program de extindere la Universitatea din Missouri și o parte din asta era să învețe cum să ofere diferite tipuri de teste standardizate și IQ, iar eu bineînțeles că am vrut s-o ajut, chiar mi-a plăcut această femeie, de fapt ea este în viață și astăzi și vreau să subliniez, înainte să continui, eu am fost cu câteva luni în urmă și chiar am vorbit cu ea despre asta, iar ea și-a amintit că mi-a dat testul la vârsta de 17 ani, dar primul test din clasa a 3-a, nu și-a amintit incidentul exact, că mi-ar fi dat mie testul, dar pe măsură ce-i descriam testul, ea a zis: Oh, tu descrii testul pentru programul celor înzestrați, care existau la acea vreme. Și a zis: da, îmi amintesc că am dat acele teste, iar ceea ce-mi spui tu, este că eu ți-am dat acel test, iar eu am simțit ... știți, ea verifica pentru amintirea mea, că eu chiar participasem în asta, așa că asta a fost bine pentru mine.
Dar întorcându-ne la vârsta de 17 ani, am mers la casa ei și ne-a luat 3-4 ore să dăm acest test și era diferit de orice ... eu cred că făcusem teste IQ înainte iar acesta era diferit de oricare îl făcusem vreodată, ci era mai mult ca testele anterioare pe care le făcusem ca și copil. Toate păreau să aibă de a face cu logica spațială, nu era matematică pură, nu era engleză pură, ci era mai mult despre forme geometrice și cum să gândești logic diferitele probleme, sper că are sens ce zic, dar am făcut acel test și din nou, după ce am terminat, ea mi-a spus: eu cred că ai făcut foarte bine la acest test și pentru a întări asta, când am fost să o văd acum câteva luni, am întrebat-o din nou: cât de bine am făcut la acel test? Iar ea a spus că am făcut destul de bine, dar ea nu-și putea aminti un rezultat sau ceva de genul acesta, pentru a pomeni asta. Așa că ea ... am dat testul și m-am dus la treburile mele.
Deci noi vorbim despre vârsta de 17 ani, în care ai făcut cel de-al 3-lea test, ai făcut foarte bine la el, iar asta era parte dintr-un program universitar al ei și ți-a descris asta ție, dar apoi aproximativ 1 an mai târziu, ai avut această observație cu OZN-ul triunghiular, iar apoi, câteva zile mai târziu, te-ai înrolat în US Marine Corp, iar apoi când ai avut tabăra recruților, atunci ai fost întrebat dacă tu vrei să te alături programului spațial al marinei, atunci asta sugerează că această testare a fost de fapt, o parte din drum, prin care ei au ajuns să te cunoască și să vadă care sunt abilitățile tale, deoarece chiar pare că ei deja te identificaseră ca pe cineva potrivit pentru programul lor.
Da, eu cred asta Michael, eu cred că această călătorie a pornit pentru mine ca și copil, și voi sări în momentul în care căpitanul marinei, în timpul recrutării, a făcut comentariul: te-am observat sau urmărit de ceva vreme. Eu am conectat asta în timpul acelei conversații, cu amintirile acelei testări. Asta m-a condus să cred că eu am fost sub observare, și am fost de interes pentru ei de ceva vreme. Una din temele comune în mărturisirile multor altora, care au avut interacțiuni cu ET sau care au fost parte din PSS, este rolul geneticii în toate astea.
Acum, în cazul tău, tu ai descris acel incident de la vârsta de 2 ani și interesul de după al acestor entități, omul-câine și omul umbră șamd, așa că mă întreb dacă este ceva legat de genetica ta care este unică, care te predispune la acest gen de serviciu pentru PSS, deoarece tu ai făcut ceva testări genetice recente în care tu ai găsit ceea ce pare a fi o mare diferență între profilul tău genetic și cel al părinților tău.
Da, am făcut asta. Acum câteva luni eram curios în legătură cu asta și m-am gândit să profit de testul ADN, care este disponibil publicului. Am trimis mostre de la mama, tatăl meu și de la mine, iar când am primit rezultatele eu am fost absolut uluit de diferențe. Tu ai crede că ADN-ul tău ar fi reprezentantul ADN-ului părinților tăi. Și că dacă, știți, să spunem de exemplu, dacă tatăl tău este 100% german sau ceva de genul acesta, iar mama ta era 50% germană, ar exista un procent care ar evidenția asta, iar când eu am primit rezultatele înapoi, fără să fiu cu adevărat specific în legătură cu asta, rezultatele mele ADN au fost foarte diferite de cele ale părinților mei.
De exemplu, tatăl meu este după testul lui 58% scandinav, mama mea cred că era 21% scandinavă, iar testul meu arată 70% scandinav, ceea ce nu are sens pentru mine, dacă înțelegi cum ar funcționa ADN-ul și genetica și au existat și alte părți care erau diferite. Asta chiar ridică problema epigeneticii în care gândurile unei persoane sau comportamentele, influențează genetica ei.
Interesant este că ai menționat că tu ești aproape cu 70% ADN scandinav ceea ce ridică întrebarea: oricare ar fi trecutul tău, acesta ar putea avea legătură cu ceea ce alți au descris ca fiind ET nordici sau influențe nordice într-un fel, este aceasta o ipoteză rezonabilă, în cazul tău?
Eu cred asta știind ceea ce am aflat în ultimele luni, pe măsură ce am fost mai expus la subiectul în discuție, conexiunea cu nordicii, conexiunea PSS posibilă cu nordicii. Eu m-am întrebat legat de asta dacă există o conexiune cu mine. Eu nu pot spune cu mare certitudine că eu știu că acesta e răspunsul, dar cu siguranță mă face să mă întreb dacă asta nu este o parte a poveștii cumva.
Cu siguranță asta este ceea ce a spus William Tompkins că s-a întâmplat cu PSS -ul marinei SUA, în care acești ET nordici au jucat un rol în alegerea indivizilor care să aibă roluri de conducere în programele marinei. Deci chiar pare să existe o conexiune nordică cu acest program spațial al marinei.
Da, corect. Eu vreau să subliniez o altă fațetă a copilăriei mele, care eu cred că este important s-o punctez, Michael. Vizetele omului câine și ale omului umbră au început pe la vârsta de 3 ani, iar acestea au scăzut la un anumit moment dat, până pe la 6 sau 7 ani, iar acestea au început să se estompeze. Au fost înlocuite cumva de aceste amintiri în sensul că, atunci când mă aflam în pat, în perioada somnului, m-aș fi trezit de dimineață și asta s-a întâmplat destul de des, m-aș fi trezit dimineața și aveam aceste senzații și amintiri că fusesem în preajma altor copii, că eram în jurul personalului militar, personalului militar în uniforme care erau acolo cumva în umbră, dar cumva la margine, monitorizându-ne și supraveghindu-ne pe noi copii, era ca și cum aș fi trecut printr-o școală, în timpul nopții, iar eu nu spun că eu cred că eram mutat fizic din casa mamei și a tatălui, ci era mai mult ca și cum conștiința mea ar fi călătorit către o amenajare de tip clasă, iar eu mergeam natural acolo. Și învățam și mi se predau diverse lucruri.
Eu îmi amintesc chiar și memorii în care aveam instructori și profesori, care erau acolo și ne învățau anumite lucruri. Mi-aș dori să pot fi mai specific cu tine în legătură cu ceea ce ei ne învățau, dar amintirile mele nu-mi oferă aceste lucruri. Dar amintirile că eu plecam de acasă și mergeam în altă parte noaptea, asta mi-a rămas în memorie timp îndelungat, până aproape de vârsta de 11 ani. De la 6 sau 7 până la vârsta de 11 sau 12 ani, acelea au fost niște amintiri foarte puternice.
Noi avem un număr de alți informatori ai PSS care au descris că au fost luați din școală și trecuți printr-un regiment de pregătire, dar în cazul tău, se pare că asta se întâmpla noaptea ... da ... deci ... asta ridică o problemă: noi vorbim aici de programe diferite care fac asta? Sau este acesta locul unde ai fost dus de o altă facțiune lumească?
Eu pot spune cu onestitate că nu am nicio amintire că aș fi fost dus fizic de la școală nicio amintire că aș fi fost luat de la casa părintească, în sens fizic. Se pare că există diferențe în ceea ce unii dintre informatori descriu și relatează. Eu nu pot vorbi despre ce spun alți oameni, eu pot să-mi relatez doar propriile experiențe. Mie-mi sună sau mi se pare că era prin conștiința mea, era mai mult într-un sens "din afara corpului", al "vechiul corp de lumină", dacă vrei, cu care aș mers și aș fi participat la aceste cursuri, iar eu nu prea știu cum să leg asta de ceea ce alți informatori au descris, căci nu este experiența mea.
Desigur. Ei bine, acum am ajuns din urmă destul de bine perioada când tu te-ai înrolat în Marine Corp, iar tu ai descris mai devreme ce s-a întâmplat când ai ajuns în tabăra recruților și cum ai fost introdus apoi în acest program spațial acoperit.
Deci acum, ceea ce vom face când ne vom întoarce pentru următorul segment este să reluăm de unde ai rămas, în momentul în care tu acum începi o tabără pentru recruți lucrând cu partenerii sau cu apropiații tăi, terminând tabăra recruților, iar apoi mergând pentru a servi în US Marine Corp. Așa că ne vom întoarce pentru următorul episod.
Deci mulțumesc din nou, Michael.
Vizionare Plăcută!
Link 1
Linkuri alternative: AICI 1 și AICI 2
Distribuie dacă crezi că poate fi util și pentru semenii tăi !
Vă mulțumesc pentru curiozitate și Pe curând! Paul Marian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu