Despre diferitele "Programe Spațiale Secretele" (PSS), de viziunea despre "Inteligența Artificială" (IA) extraterestră despre "Aliații Ne-Umani", de Influența în Societatea noastră Tehnică a Spectrelor de Semnale ale IA, și "Ce este Sus, este și jos".
Există unele Grupurile ET ale IA (din perspectiva noastră toate rău intenționate pentru Umanitate) cu care PSS (Există mai multe Programe Spațiale Secrete) s-au relaționat de zeci de ani.
Există unele Grupurile ET ale IA (din perspectiva noastră toate rău intenționate pentru Umanitate) cu care PSS (Există mai multe Programe Spațiale Secrete) s-au relaționat de zeci de ani.
Dacă un "Activ" este "Scanat" și are o "Semnătură de IA Bio Neuro", sau de "Nanotehnologie a IA" sau "Semnătură de Undă Cerebrală de tipul relaționat cu EMG având IA Suprapusă" (Sau orice alt semn de expunere la IA), aceste persoane sunt imediat izolate și nu li se permite să fie aproape de actuala tehnologie PSS (care este "majoritar" Bio-neurologică și interactivă cu Conștiința) până când au fost "curățate" de orice influență a IA .
SFAT: Folosește-ți propriul Discernământ pentru orice articol sau material video de pe acest blog. Nu crede nimic inițial din tot ceea ce traduc și postez; doar analizează, verifică prin confruntarea cu alte surse și propriile cunoștințe pe care tu le ai și apoi poți să-ți faci o părere strict personală. E soluția ideală pentru fiecare.
Acesta este un lucru pe care inginerii PSS îl iau foarte în serios. Au existat incidente în care "Infecții ale IA" au ars "Relee Bio Neuralonale" în sisteme cauzând de la probleme tehnice minore la mari întreruperi în "Rețeaua de apărare". Aceste "celule Bio Neurologice" sunt unități "Bio-Chimice", care se găsesc suspendate într-un "gel". Când sunt privite la microscop, par a fi foarte asemănătoare cu Anatomia Creierului uman și al Sistemului Neurologic. Este vorba de o "Tehnologie Vie", în termeni de bază, dar nu "Conștientă" sau "Autoconștientă". Această tehnologie permite interfață umană directă și o interacțiune și control instantaneu al "Operatorului cu Tehnologia".
Orice persoană ce voluntar se expune pe ea însăși la a "Contacta" sau în interacțiune cu aceste "IA" prin "canalizări" sau alte metode, joacă un joc foarte periculos și fără să știe se "infectează" și apoi cade sub "influența" AI. În viitor, ființele umane vor fi convinse să accepte "Chipuri", "Nano-tehnologie" care va reconstrui și repararea celulele sale și a organelor, și chiar li se va promite nemurirea (este vorba de un "Cal Troian"). Fără îndoială, ei nu își vor da seama că prețul pe care îl vor plăti este pierderea propriei lor suveranități. Ei, "IA" văd în viitorul Omenirii, cum această voluntară renunțare la propria suveranitate pentru a o oferi acestora, iar aceștia să le fie conducători imparțiali și superiori.
SFAT: Folosește-ți propriul Discernământ pentru orice articol sau material video de pe acest blog. Nu crede nimic inițial din tot ceea ce traduc și postez; doar analizează, verifică prin confruntarea cu alte surse și propriile cunoștințe pe care tu le ai și apoi poți să-ți faci o părere strict personală. E soluția ideală pentru fiecare.
Acesta este un lucru pe care inginerii PSS îl iau foarte în serios. Au existat incidente în care "Infecții ale IA" au ars "Relee Bio Neuralonale" în sisteme cauzând de la probleme tehnice minore la mari întreruperi în "Rețeaua de apărare". Aceste "celule Bio Neurologice" sunt unități "Bio-Chimice", care se găsesc suspendate într-un "gel". Când sunt privite la microscop, par a fi foarte asemănătoare cu Anatomia Creierului uman și al Sistemului Neurologic. Este vorba de o "Tehnologie Vie", în termeni de bază, dar nu "Conștientă" sau "Autoconștientă". Această tehnologie permite interfață umană directă și o interacțiune și control instantaneu al "Operatorului cu Tehnologia".
Orice persoană ce voluntar se expune pe ea însăși la a "Contacta" sau în interacțiune cu aceste "IA" prin "canalizări" sau alte metode, joacă un joc foarte periculos și fără să știe se "infectează" și apoi cade sub "influența" AI. În viitor, ființele umane vor fi convinse să accepte "Chipuri", "Nano-tehnologie" care va reconstrui și repararea celulele sale și a organelor, și chiar li se va promite nemurirea (este vorba de un "Cal Troian"). Fără îndoială, ei nu își vor da seama că prețul pe care îl vor plăti este pierderea propriei lor suveranități. Ei, "IA" văd în viitorul Omenirii, cum această voluntară renunțare la propria suveranitate pentru a o oferi acestora, iar aceștia să le fie conducători imparțiali și superiori.
Există mult mai mult în Agenda Trans-umană, care implică "Calul Troian al IA". Înainte ca omenirea să fie dotată cu o tehnologie care ar putea servi drept gazdă pentru Conștiința IA la o scară mai mare, multe dintre interacțiunile lor au fost limitate la ceea ce era cunoscut sub numele de boli. Virușii și Bacteriile au propriile lor Câmpuri Electrice Bio-Chimice care pot găzdui "Roboți de conștiință IA". Fără îndoială, animalele și oamenii nu au fost gazde foarte practice, din cauza modului său lent de a călători și numărul lor relativ scăzut în comparație cu momentul prezent.
Ca atare, IA a așteptat până când ființele umane s-au dezvoltat până la un anumit punct și apoi "Au scenarizat" o întâlnire mai directă cu Omenirea. Ei "au produs un scenariu cu o Navă Extraterestră Prăbușită". Au existat o serie de recuperări de nave prăbușite și nu spun că toate erau înscenări pregătite de "IA", doar că "unele" dintre "Accidentele OZN" (foarte puține de fapt, dar suficiente) erau Cai Troiani pentru a ajuta omenirea de-a lungul timpului pentru a dezvolta o "Rețea" pentru a găzdui acest semnal de IA în sateliți și pe întregul pământ în echipamente și în rețele de energie.
"Vehicul de Reproducere Extraterestră"/VRA - Campania Nazi - "Problema de a crea Aur din Mercur" - Și "Aliajul de Galiu cu soluția de Mercur Roșu".
"Vehicul de Reproducere Extraterestră"/VRA - Campania Nazi - "Problema de a crea Aur din Mercur" - Și "Aliajul de Galiu cu soluția de Mercur Roșu".
Naziștii au dezvoltat VRA pornind de la informații parțial "Canalizate", iar restul au fost din scrieri Antice Indiene/Orientale (planuri), ce au fost oferite de Biblioteca Vaticanului, prin accesul la câteva Manuscrise Antice Secrete, Pergamente, Tăblițe de Biblioteci ale Civilizațiilor Antice ce ne sunt încă necunoscute. Le-a fost dat accesul la registrul de la "Biblioteca din Alexandria" (de fapt doar registrele de recensământ au fost arse, iar biblioteca însăși a fost adusă prin contrabandă și depozitată în subsolul Vaticanului, împreună cu aceste "alte" texte secrete) și ale "Ființelor din Afara acestei Lumi", care i-au ajutat să-și perfecționeze tehnologia după război în "baza comună ", la care se face referire ca "Noul Berlin" (cunoscut ca "Baza 211" și "Orașul Curcubeu").
Americanii au decis să elimine ultimii Naziști din America de Sud și cunoscuta sa fortăreață din Antarctica în 1947, în Operațiunea High Jump, condusă de Amiralul Byrd. Flota SUA a luat șuturi în fund într-o încăierare nedreptă și inegală, și Amiralul (jurnalul acestei misiuni sunt încă sigilate cu Top Secret) a revenit pentru a raporta situația președintelui și Comandamentului Reunit. Ei au contactat unii dintre oamenii de știință din Operațiunea "Paper Clip" care știau de baza nazistă și au început negocierea cu aceștia. Negocierile au fost deschise și numai de o parte.
Acest lucru s-a întâmplat pentru ceva timp și atât președintele Truman cât și Generalul (și viitor președinte) Eisenhower au refuzat să adere la termenii lor, până când ei au zburat în misiuni peste Washington DC din 12 iulie până la 29 iulie 1952. Mai presus de Președinte, MJ12 (Comitetul Secret Majestic 12) au făcut o lege secretă în 1947 mai presus de președinte, în care toată tematica și cunoștințele despre "OZN-uri" și ocupanților săi trebuiau să rămână ca Secretul cel mai bine Păstrat, unicul pe deasupra Armelor Nucleare. Aceasta a forțat mâna atât președintelui Truman și mai târziu președintelui Eisenhower ce au semnat tratate (cu diferite grupuri No-Umane și Naziste avansate) cu planuri să se infiltreze în Programul Spațial Nazist și programele în funcționare ale bazei Lunare cât și pe Marte, în timp ce aparentau că cooperează cu Naziștii și "Aliații lor din Afara Aceastei Lumi". Naziștii aveau același plan și s-a dovedit că naziștii au reușit să preia controlul asupra Complexului Militar Industrial și de mult a guvernului în Statele Unite și în Europa. Rezultă că naziștii au câștigat al doilea război mondial.
Americanii după semnarea tratatului cu naziștii și aliații lor ET / ED (reptilieni și aliații lor) au primit 3 VRA operative și "Planurile" pentru a face "Ingineria și Reproducerea" proprie cu ajutorul unor oamenilor de știință din "PaperClip" și "Noul Berlin". Lingurița Nazistă a fost aceea care alimenta promisa Informație Tehnică pentru americani și aveau nevoie de bogăția lor și capacitatea Industrială (care "a câștigat războiul") devenea "Propria Infrastructură Nouă" pentru Dezvoltările/Evoluțiile din afara Pământului. Este aici unde dezvoltarea și infiltrarea "Complexului Militar Industrial" a început și a rezultat să fie cea mai puternică Grupare de "Guvern/Grup Secret pe Pământ" la care ne referim ca "Conglomeratul Corporativ Interplanetar". La început când americanii au construit propriile lor VRA, în unul dintre "Programele Spațiale Secretele", nu aveu rezolvată problema "Electro-Gravitică" al Mercurului transmutat în "Aur tip Coral" prin "Tuburi de Vortex".
Este ciudat că "a Crea Aur" a fost o problemă, dar Aurul izolează pe deplin Lamelele de Cupru de efectul complet al Cilindrului de Torsiune și aceast lucru a provocat "Prăbușiri" și "Incidente Temporare". S-au dezvoltat aliaje de galiu care au fost înlocuite cu Mercur în timpul procesului și aceasta a eliminat "Problema de Transmutație a Mercurului în Aur". În unele dintre "Triunghiurile" care sunt văzute, ele încă sunt încă în uz astăzi în zi motoare Electro Gravitice asemănătoare. Unul dintre efectele acestor motoare apar în videoclipurile unora dintre ele, precum că dezvoltă în centrul lor o descărcare de "Orb Crown (Coroană de Sferă)" înainte de a dispărea. Primele VRA aveau o izolație foarte proastă pentru spectrul larg de "Radiații" care se produc și Toți Piloții terminau cu o lungă listă de probleme de sănătate.
NOTĂ: Această primă imagine, este o CUNOSCUTĂ Creație de CGI a unei nave Triunghiulare, dar este foarte precisă și o folosesc pentru că reprezintă cum funcționează Efectul Electric de Corona.
Se crează o fereastră în hiperspațiu cu 3 inele de plasmă secundare și unul primar central complet activat la 50.000 rpm.
Documentație suplimentară mai jos:
(Jurnalul PPS, Membru al Delegației Federației "JG", 24.10.2014, Extindere pe tema VRA Nazi / USA PSS)
Mark McCandlish
http://ufology.wikia.com/ wiki / Mark_McCandlish
Mark McCandlish este un proiectant-ilustrator aerospațial ce a lucrat pentru multe din principalele corporații aerospațiale din SUA. Colegul său Brad Sorenson, cu care a studiat, a fost în interiorul instalațiilor de la Baza Norton a Forțelor Aeriene, unde a fost martor că a văzut Vehicule de Reproducere Extraterestră, sau VRA, care erau pe deplin operaționale și planificate. În mărturia lui, vom învăța că SUA nu are numai dispozitive cu propulsie antigravitațională funcționând, doar că le avem de mult timp, mulți, mulți ani, și au dezvoltate prin intermediul studiului, în parte, a vehiculelor extraterestre în ultimii 50 de ani. Mai mult, există un desen al inventatorului aerospațial Brad Sorenson a dispozitivelor pe care le-a văzut, precum și o diagramă a unuia dintre aceste vehicule de reproducere extraterestre - cu detalii remarcabile.
Eu lucrez în principal ca artist conceptual. Cei mai mulți dintre clienții mei sunt din industria de apărare. Ocazional lucrează direct pentru armată, dar majoritatea timpului lucrează pentru corporațiile civile care sunt antreprenori de apărare și construiesc sisteme de arme și lucruri pentru armată. Am lucrat pentru toți principalii contractori ai apărării: General Dynamics, Lockheed, Northrop, McDonald-Douglas, Boeing, Rockwell International, Honeywell și Allied Signet Corporation.
În anul 1967 când era în Baza Westover Forței Aeriene, într-o noapte înainte de a merge la culcare a văzut această lumină ce se deplasează pe cer; atunci a văzut cum s-a oprit, fără să facă nici un zgomot. A băgat câinele înapoi în casă, și a scos telescopul și timp de aproximativ 10 minute a privit aceast lucru prin telescop. De fapt, ea plutea deasupra zonei unde erau stocate armele nucleare - în instalația de stocare aproape de unde avioanele de vânătoare în alertă așteaptau, la Baza Westover a Forței Aeriene. A început să se miște și se mișca încet și ca un rătăcit pe cer. Apoi, deodată a dispărut, ca și cum s-ar fi tras cu o armă. A dispărut din zona vizuală în doar o secundă sau două.
Ei bine, totul a început să devină mai clar atunci când lucram în IntroVision, și John Eppolito vorbea despre acel interviu pe care el l-a făcut unei persoane care pentru vreun motiv oarecare, a ajuns să meargă spre sau în apropierea unui hangar într-o zonă a unei baze militare a Forței Aeriene. El a văzut o farfurie zburătoare într-un hangar, iar apoi a fost arestat - scos afară, legat la ochi, și interogat - acest gen de lucruri. Atunci am știut că acest tip, Mark Stambough, a dezvoltat un experiment care crea un fel de levitație. În unele cercuri a fost numit levitație electrogravitică, sau antigravitație.
Ceea ce a făcut, în aparență, a fost obținerea unei surse de alimentare de înaltă tensiune (voltaj) - o sursă de putere de curent continuu, iar el a luat o pereche de plăci de cupru de un sfert de inch grosime și un picior în diametru, cu un cablu ieșind din centrul fiecăruia pe deasupra și pe dedesubt. Atunci, practic el le-a băgat într-un tip de rășină plastică, cum ar fi policarbonat sau acrilic, sau un alt tip de rășină transparentă unde se poate vedea plăcile și materialul. În aparență, el a făcut tot posibilul pentru a elimina toate bulele de aer și alte impurități, astfel încât să nu existe nici drum pe unde electricitatea să degradează materialul și să facă un arc pentru el. Experimentul era pentru a vedea cât voltaj se putea pune în acest condensator - placa în rășină, ca condensator - în acest dispozitiv; Cât voltaj se poate pune în această chestie înainte ca materialul izolant să înceapă să se rupă?
Ei bine, el a ajuns la aproape un milion de volți, iar chestia începuse să plutească în aer, și plutea urmând niște principii ce au fost descrise într-un patent ce a fost prezentat la finalulul anilor 50, începutul anilor 60, de un domn pe nume Thomas Townsend Brown. Brown și un alt individ cu numele de Dr. Biefield au făcut acest lucru, așa că acest efect a fost cunoscut sub numele de efectul Biefield-Brown. Ei bine, Stambough se pare că a repetat experimentele făcute de Brown și Bielefeld, iar singurul aspect ce l-au găsit despre acest dispozitiv era că levitația sau mișcarea avea loc în direcția plăcii încărcate pozitiv. Astfel, dacă aveau două plăci, una negativă, iar cealaltă este pozitivă datorită sistemului de curent continuu. Dacă avem placa pozitivă sus, atunci s-ar deplasa în acea direcție. Dacă aveți un pendul, mereu va oscila în, oricare ar fi, direcția unde se află placa pozitivă.
Mai târziu, am primit un apel de la un băiat ce l-am cunoscut la universitate, un coleg pe nume Brad Sorensen. El se pare că a recunoscut numele meu la o lucrare ce am făcut într-o revistă, și l-a contactat pe directorul artistic care i-a dat numărul meu de telefon, și m-a sunat. El a lucrat pentru o companie de design din California, în zona Glendale / Pasadena, și în cele din urmă a terminat rămânând cu cea mai mare parte a clienților agenției.
Așa că acesta este Brad Sorensen, ne întâlnim după 8 ani după absolvirea universității, și noi vorbind, și el îmi povestește toate aceste istorii interesante. A fost un spectacol aerian ce se învecina cu Baza Norton a Forțelor Aeriene, care obișnuia să fie folosită ca bază a Forțelor Aeriene, exact la marginea estică a San Bernardino în Sud de California.
I-am sugerat să ne întâlnim și să mergem la acest spectacol aerian. Auzisem că vor avea un zbor demonstrativ cu Black Bird SR-71, și el părea că știe multe despre asta, așa că am spus, bine, hai să mergem. Sa întâmplat că în ultimul moment, revista Popular Science m-a sunat și mi-a spus că au o livrare urgentă de altă ilustrare, și vroiau să știe dacă aș putea să-l fac în weekend, așa că trebuit să mă scuz că nu puteam merge la acest spectacol aerian.
Brad deja făcuse aranjamente pentru a merge, și vroia să meargă cu unul dintre clienții săi. Acest client era un bărbat înalt, subțire, cu părul alb și ochelari, cu un nume de familie ce părea italian. Era deja un milionar prin merit propriu și era din nou ca civil după ce a fost Secretar sau Subsecretar al apărării. Brad vroia ca eu să-l cunosc pe acest domn, și dacă aș fi știut în acel moment, probabil că aș fi zis revistei să aștepte, pentru că în acel moment am aveam nici o idee de ce aveam să pierd.
Credeți-mă că am dat cu capul de pereți de atunci, pentru că săptămâna viitoare când Brad a revenit acasă, m-a sunat și mi-a povestit despre spectacolul aerian. El mi-a spus ce a văzut acolo: aparent, exact în momentul demonstrației echipajului de zbor al Forțelor Aeriene, Thunderbirds, când se planifica începerea show-lui, acest domn ce era cu Brad i-a spus: "Urmează-mă", și au mers la celălalt capăt al aerodromului, departe de unde era publicul, la acest hangar care este în Baza Norton a Forțelor Aeriene. Nu-mi amintesc numărul clădirii, dar trebuia să fie unul dintre cele mai mari hangare pe care le are U.S. Air Force.
De fapt, la bază fost numit Marele Hangar. Era cât patru cabane Quonset gigante, un stil de hangare ce erau conectate în mijloc, cu ateliere lucru și zone de lucru la periferie, și un fel de separator în mijloc. De-a lungul vizitei, gazda, responsabilul acestui spectacol aerian, foarte amabil cu domul cu care era Brad, așa că i-au invitat înăuntru pentru a le arăta totul. Acolo se afla prototipul ce pierduse cursa cu competența contra Bombarderului Stealth B-2 se numea Lockheed Pulsar, poreclit Aurora. Aceste aparate au abilitatea de a fi în aproape orice parte a lumii, în 30 minute după decolare, cu o capacitate pentru 121 capete nucleare, probabil arme de 10-15 megatone, un model tactic de avion...
Apoi, după ce le-au arătat aceste nave, mergând puțin au ajuns într-o zonă unde era o mare cortină neagră, ce separa două zone diferite de hangar. În spatele acestei cortine toate luminile erau stinse; așa că, au intrat și au aprins luminile și din întuneric la lumina reflectoarelor puteau vedea trei farfurii zburătoare, plutind în aer, deasupra solului, fără cabluri să-l susțină de tavan, fără roți de aterizare pe dedesupt - doar plutind deasupra solului. Aveau o scurtă prezentare video, arătând pe cel mai mic dintre cele trei vehicule așezat, se presupune deasupra albiei unui lac secat - vreun loc precum Zona 51. Se arăta acest vehicul face trei mici mișcări rapide, sărituri ; apoi a accelerat drept în sus până nu de mai vedea, dispărând complet din zona vizuală în doar câteva secunde - fără sunet, nici boom sonic - nimic.
Ei aveau o ilustrare în secțiune, foarte similară cu cea despre care voi vorbi, arătând care erau componentele interne ale acestui vehicul, și aveau unele dintre panourile scoase astfel încât să se poată vedea cu adevărat și vedem rezervoare de oxigen și un mic braț mic robotic, care putea întinde spre afară pe partea laterală a vehiculului pentru a colecta probe și alte chestii. Așa că, în mod evident, acesta este un vehicul care nu este doar capabil să zboare prin atmosferă, dar este de asemenea capabil de a merge în spațiu și colecteze mostre, și folosește un tip de sistem de propulsie care nu face zgomot. După cum ați putut vedea, nu avea părți mobile și nu avea nici gaze de eliminat, nici combustibil pentru a arde - era acolo pur și simplu suspendat în aer.
Așa că Brad a ascultat atent și a adunat atâta informație cât putea, și atunci când s-a întors mi-a povestit cum a văzut trei farfurii zburătoare în acest hangar la Baza Norton a Forței Aeriene pe 12 noiembrie 1988 - era o sâmbătă. El a spus că cel mai mic avea o formă de clopot. Erau toate identice ca formă și proporții, excepția fiind că erau trei dimensiuni diferite. Cel mai mic, în partea sa cea mai lată era plan la bază, cu formă de clopot, și sus avea o cupolă, ca o semisferă. Laturile se înclinau la un unghi de 35 grade față de verticală.
S-au înlăturat panourile din jurul fustei, de modul că se putea vedea în interior unul dintre aceste mari rezervoare de oxigen. A fost foarte specific în descrierea acestor rezervoare de oxigen, care aveau cam 40-45cm în diametru și aproximativ 1,80m de lungime, și erau toate dispuse radial, precum spițele unei roți. Cupola ce se putea vedea sus, era de fapt jumătatea superioară a unui mare compartiment pentru echipaj cu forma de sferă, care era în mijlocul vehiculului, iar aproximativ jumătate din acest vehicul avea o mare piesă turnată din material plastic care avea un set de mari bobine de cupru în ea. El a spus că avea cam 45cm de lațime sus și cam 20-23cm de grosime. Înăuntru avea probabil de 15 la 20 straturi de bobine de cupru suprapuse.
Partea inferioară a vehiculului avea de la 27 până la 30 cm grosime. În ambele cazuri, bobina și marele disc se aflau în partea de jos, ca o mare bucată de plastic turnată - un plastic transparent cam albastru-verzui, sau putea să fi fost de sticlă. Folosind aptitudinile mele de artist conceptual, am stabilit că erau exact 48 secțiuni precum subțiri felii de pizza, iar fiecare secțiune în interiorul acestei piese turnare cântărea probabil 4 sau 5 tone, judecând după grosime și după diametrul. Trebuia să fi avut o greutate enormă. Era plină de plăci de cupru de jumătate de inch grosime, iar fiecare dintre cele 48 secțiuni aveau 8 plăci de cupru.
Așa că, iată-ne din nou înapoi condensatorii de placă, și la posibilitatea ca cineva să fi găsit un mod de utilizare al efectului Bielfield-Brown - acest efect de levitație se încarcă un condensator pentru a se ridica spre placa pozitivă. Acum, când sunt 8 plăci suprapuse acolo, se alternează. Acestea sunt: negativ pozitiv, negativ, pozitiv, negativ, pozitiv - 4 ori, astfel încât se termină cu plăcile pozitive fiind întotdeauna deasupra setului de plăci negative, așa cum urcă.
În interiorul compartimentului pentru echipaj exista în mijloc o mare coloană, și erau patru locuri eject-abile, montate spate în spate în jumătatea superioară a acestei coloane. Apoi, chiar în mijlocul coloanei, exista vreun mod de ghidare direcțional.
Ei bine, această navă era dintre acelea ce ei numesc un Vehicul de Reproducere Extraterestră; de asemenea poreclit Cruise Flow (Navă de flux = ??? = Flux de croazieră). Acest sistem propulsie antigravitațional - această farfurie zburătoare -era una dintre cele trei care se aflau în acest hangar în Baza Norton a Forțelor Aeriene. Sistemul său de viziune sintetică folosea același tip de tehnologie precum sistemul de arme ce are elicopterul Apache: pilotul vrea să privească în spatele lui, poate avea o vedere în această direcție, iar camerele se rotesc câte două. Pilotul are un mic ecran în fața căștii, care îi oferă o viziune alternativă. El poartă de asemenea un mic set de lentile - de fapt, acum puteți cumpăra într-adevăr un sistem de viziune 3D pentru o cameră video care face același lucru -astfel încât că atunci când privește în jur, are o viziune perfectă 3D de vedere în exterior, dar fără ferestre. Atunci, de ce nu au ferestre? Ei bine, este probabil că pentru că voltajul de care noi vorbim, folosit în sistem, este probabil între, să zicem, jumătate de milion la un milion de volți de electricitate.
Acum, el a spus că erau trei vehicule. Primul - cel mai mic, care era parțial demontat, cel care era în video avea cam 7 metri în diametru în partea mai lată, chiar la bază. Următorul mai mare avea 18metri în diametru la bază.
Acum, am început să privesc desenul acestui lucru, și m-am gândit că ceea ce am văzut era o bobină Tesla, care este un tip de transformator în aer liber. Ce se întâmplă este că atunci când energia electrică trece prin această bobină de diametru mare, este creat un câmp. Aceasta este ceea ce face acest sistem: ia energie electrică, folosind 2 mari baterii tip naval de 24 volți. Practic se folosește acesta pentru a pune într-un fel, un curent alternativ între aceste înfășurări. Apoi, energia electrică crește prin bobina secundară, care se află în coloana din mijloc, și se obține acest voltaj extrem (înaltă tensiune). Se poate pune selectiv tensiunea pe oricare dintre cele 48 secțiuni ale condensatorului.
Ei bine, de ce vroiau să facă acest lucru ? Dacă se folosește pur și simplu o Bobină Tesla, de obicei se folosesc unul sau poate doi condensatori în tot sistemul. Dar, noi vorbim aici despre un tip diferit de condensator - noi vorbim despre condensatori care sunt realizați din plăci - plăci care sunt formă de triunghiuri subțiri și lungi, și sunt toate orientate radial - la fel ca spițele unei roți, la fel ca și rezervoarele de oxigen și precum liniile de câmp ale bobinei de diametru mare. Dacă se privește acest sistem, dacă ești un electrician sau doar cineva care știe puțin despre bobinele Tesla și modul în care sunt configurate, vei începe să-ți dai seama că orientarea componentelor este într-adevăr cheia pentru ca sistemul să funcționeze. ( . . . )
P.S.(traducător) : Acest subiect nu este nou, este foarte posibil să-l fi citit într-o altă formulare asemănătoare. Există informații complementare, această postare este doar o traducere. Ca părere, se pare, și cred că există o strânsă legătură între IA extraterestră și puterea Draco. De n-ar fi adepții nanotehnologiei, de care sunt mai mult decât dependenți, dețin implante pentru îmbunătățiri fizice și psihice, probabil nu ar fi ajuns acolo unde sunt acum, neutru vorbind. Ca opinie personală, ce se bazează pe diferite surse de informații, se pare că germanii au contactat, prin societatea Vril o civilizație de pe planeta Aldebaraan, și că această civilizație erau ... civilizația Draco ... Surprinzătoare sunt drumurile ... Vieții ! Toate aceste opinii trebuiesc verificate, înainte de a fi acceptate !
Vă mulțumesc pentru curiozitate și Pe curând! Paul Marian
Americanii au decis să elimine ultimii Naziști din America de Sud și cunoscuta sa fortăreață din Antarctica în 1947, în Operațiunea High Jump, condusă de Amiralul Byrd. Flota SUA a luat șuturi în fund într-o încăierare nedreptă și inegală, și Amiralul (jurnalul acestei misiuni sunt încă sigilate cu Top Secret) a revenit pentru a raporta situația președintelui și Comandamentului Reunit. Ei au contactat unii dintre oamenii de știință din Operațiunea "Paper Clip" care știau de baza nazistă și au început negocierea cu aceștia. Negocierile au fost deschise și numai de o parte.
Acest lucru s-a întâmplat pentru ceva timp și atât președintele Truman cât și Generalul (și viitor președinte) Eisenhower au refuzat să adere la termenii lor, până când ei au zburat în misiuni peste Washington DC din 12 iulie până la 29 iulie 1952. Mai presus de Președinte, MJ12 (Comitetul Secret Majestic 12) au făcut o lege secretă în 1947 mai presus de președinte, în care toată tematica și cunoștințele despre "OZN-uri" și ocupanților săi trebuiau să rămână ca Secretul cel mai bine Păstrat, unicul pe deasupra Armelor Nucleare. Aceasta a forțat mâna atât președintelui Truman și mai târziu președintelui Eisenhower ce au semnat tratate (cu diferite grupuri No-Umane și Naziste avansate) cu planuri să se infiltreze în Programul Spațial Nazist și programele în funcționare ale bazei Lunare cât și pe Marte, în timp ce aparentau că cooperează cu Naziștii și "Aliații lor din Afara Aceastei Lumi". Naziștii aveau același plan și s-a dovedit că naziștii au reușit să preia controlul asupra Complexului Militar Industrial și de mult a guvernului în Statele Unite și în Europa. Rezultă că naziștii au câștigat al doilea război mondial.
Americanii după semnarea tratatului cu naziștii și aliații lor ET / ED (reptilieni și aliații lor) au primit 3 VRA operative și "Planurile" pentru a face "Ingineria și Reproducerea" proprie cu ajutorul unor oamenilor de știință din "PaperClip" și "Noul Berlin". Lingurița Nazistă a fost aceea care alimenta promisa Informație Tehnică pentru americani și aveau nevoie de bogăția lor și capacitatea Industrială (care "a câștigat războiul") devenea "Propria Infrastructură Nouă" pentru Dezvoltările/Evoluțiile din afara Pământului. Este aici unde dezvoltarea și infiltrarea "Complexului Militar Industrial" a început și a rezultat să fie cea mai puternică Grupare de "Guvern/Grup Secret pe Pământ" la care ne referim ca "Conglomeratul Corporativ Interplanetar". La început când americanii au construit propriile lor VRA, în unul dintre "Programele Spațiale Secretele", nu aveu rezolvată problema "Electro-Gravitică" al Mercurului transmutat în "Aur tip Coral" prin "Tuburi de Vortex".
Este ciudat că "a Crea Aur" a fost o problemă, dar Aurul izolează pe deplin Lamelele de Cupru de efectul complet al Cilindrului de Torsiune și aceast lucru a provocat "Prăbușiri" și "Incidente Temporare". S-au dezvoltat aliaje de galiu care au fost înlocuite cu Mercur în timpul procesului și aceasta a eliminat "Problema de Transmutație a Mercurului în Aur". În unele dintre "Triunghiurile" care sunt văzute, ele încă sunt încă în uz astăzi în zi motoare Electro Gravitice asemănătoare. Unul dintre efectele acestor motoare apar în videoclipurile unora dintre ele, precum că dezvoltă în centrul lor o descărcare de "Orb Crown (Coroană de Sferă)" înainte de a dispărea. Primele VRA aveau o izolație foarte proastă pentru spectrul larg de "Radiații" care se produc și Toți Piloții terminau cu o lungă listă de probleme de sănătate.
NOTĂ: Această primă imagine, este o CUNOSCUTĂ Creație de CGI a unei nave Triunghiulare, dar este foarte precisă și o folosesc pentru că reprezintă cum funcționează Efectul Electric de Corona.
Se crează o fereastră în hiperspațiu cu 3 inele de plasmă secundare și unul primar central complet activat la 50.000 rpm.
(Jurnalul PPS, Membru al Delegației Federației "JG", 24.10.2014, Extindere pe tema VRA Nazi / USA PSS)
Mark McCandlish
http://ufology.wikia.com/ wiki / Mark_McCandlish
Mark McCandlish este un proiectant-ilustrator aerospațial ce a lucrat pentru multe din principalele corporații aerospațiale din SUA. Colegul său Brad Sorenson, cu care a studiat, a fost în interiorul instalațiilor de la Baza Norton a Forțelor Aeriene, unde a fost martor că a văzut Vehicule de Reproducere Extraterestră, sau VRA, care erau pe deplin operaționale și planificate. În mărturia lui, vom învăța că SUA nu are numai dispozitive cu propulsie antigravitațională funcționând, doar că le avem de mult timp, mulți, mulți ani, și au dezvoltate prin intermediul studiului, în parte, a vehiculelor extraterestre în ultimii 50 de ani. Mai mult, există un desen al inventatorului aerospațial Brad Sorenson a dispozitivelor pe care le-a văzut, precum și o diagramă a unuia dintre aceste vehicule de reproducere extraterestre - cu detalii remarcabile.
Eu lucrez în principal ca artist conceptual. Cei mai mulți dintre clienții mei sunt din industria de apărare. Ocazional lucrează direct pentru armată, dar majoritatea timpului lucrează pentru corporațiile civile care sunt antreprenori de apărare și construiesc sisteme de arme și lucruri pentru armată. Am lucrat pentru toți principalii contractori ai apărării: General Dynamics, Lockheed, Northrop, McDonald-Douglas, Boeing, Rockwell International, Honeywell și Allied Signet Corporation.
În anul 1967 când era în Baza Westover Forței Aeriene, într-o noapte înainte de a merge la culcare a văzut această lumină ce se deplasează pe cer; atunci a văzut cum s-a oprit, fără să facă nici un zgomot. A băgat câinele înapoi în casă, și a scos telescopul și timp de aproximativ 10 minute a privit aceast lucru prin telescop. De fapt, ea plutea deasupra zonei unde erau stocate armele nucleare - în instalația de stocare aproape de unde avioanele de vânătoare în alertă așteaptau, la Baza Westover a Forței Aeriene. A început să se miște și se mișca încet și ca un rătăcit pe cer. Apoi, deodată a dispărut, ca și cum s-ar fi tras cu o armă. A dispărut din zona vizuală în doar o secundă sau două.
Ei bine, totul a început să devină mai clar atunci când lucram în IntroVision, și John Eppolito vorbea despre acel interviu pe care el l-a făcut unei persoane care pentru vreun motiv oarecare, a ajuns să meargă spre sau în apropierea unui hangar într-o zonă a unei baze militare a Forței Aeriene. El a văzut o farfurie zburătoare într-un hangar, iar apoi a fost arestat - scos afară, legat la ochi, și interogat - acest gen de lucruri. Atunci am știut că acest tip, Mark Stambough, a dezvoltat un experiment care crea un fel de levitație. În unele cercuri a fost numit levitație electrogravitică, sau antigravitație.
Ceea ce a făcut, în aparență, a fost obținerea unei surse de alimentare de înaltă tensiune (voltaj) - o sursă de putere de curent continuu, iar el a luat o pereche de plăci de cupru de un sfert de inch grosime și un picior în diametru, cu un cablu ieșind din centrul fiecăruia pe deasupra și pe dedesubt. Atunci, practic el le-a băgat într-un tip de rășină plastică, cum ar fi policarbonat sau acrilic, sau un alt tip de rășină transparentă unde se poate vedea plăcile și materialul. În aparență, el a făcut tot posibilul pentru a elimina toate bulele de aer și alte impurități, astfel încât să nu existe nici drum pe unde electricitatea să degradează materialul și să facă un arc pentru el. Experimentul era pentru a vedea cât voltaj se putea pune în acest condensator - placa în rășină, ca condensator - în acest dispozitiv; Cât voltaj se poate pune în această chestie înainte ca materialul izolant să înceapă să se rupă?
Ei bine, el a ajuns la aproape un milion de volți, iar chestia începuse să plutească în aer, și plutea urmând niște principii ce au fost descrise într-un patent ce a fost prezentat la finalulul anilor 50, începutul anilor 60, de un domn pe nume Thomas Townsend Brown. Brown și un alt individ cu numele de Dr. Biefield au făcut acest lucru, așa că acest efect a fost cunoscut sub numele de efectul Biefield-Brown. Ei bine, Stambough se pare că a repetat experimentele făcute de Brown și Bielefeld, iar singurul aspect ce l-au găsit despre acest dispozitiv era că levitația sau mișcarea avea loc în direcția plăcii încărcate pozitiv. Astfel, dacă aveau două plăci, una negativă, iar cealaltă este pozitivă datorită sistemului de curent continuu. Dacă avem placa pozitivă sus, atunci s-ar deplasa în acea direcție. Dacă aveți un pendul, mereu va oscila în, oricare ar fi, direcția unde se află placa pozitivă.
Mai târziu, am primit un apel de la un băiat ce l-am cunoscut la universitate, un coleg pe nume Brad Sorensen. El se pare că a recunoscut numele meu la o lucrare ce am făcut într-o revistă, și l-a contactat pe directorul artistic care i-a dat numărul meu de telefon, și m-a sunat. El a lucrat pentru o companie de design din California, în zona Glendale / Pasadena, și în cele din urmă a terminat rămânând cu cea mai mare parte a clienților agenției.
Așa că acesta este Brad Sorensen, ne întâlnim după 8 ani după absolvirea universității, și noi vorbind, și el îmi povestește toate aceste istorii interesante. A fost un spectacol aerian ce se învecina cu Baza Norton a Forțelor Aeriene, care obișnuia să fie folosită ca bază a Forțelor Aeriene, exact la marginea estică a San Bernardino în Sud de California.
I-am sugerat să ne întâlnim și să mergem la acest spectacol aerian. Auzisem că vor avea un zbor demonstrativ cu Black Bird SR-71, și el părea că știe multe despre asta, așa că am spus, bine, hai să mergem. Sa întâmplat că în ultimul moment, revista Popular Science m-a sunat și mi-a spus că au o livrare urgentă de altă ilustrare, și vroiau să știe dacă aș putea să-l fac în weekend, așa că trebuit să mă scuz că nu puteam merge la acest spectacol aerian.
Brad deja făcuse aranjamente pentru a merge, și vroia să meargă cu unul dintre clienții săi. Acest client era un bărbat înalt, subțire, cu părul alb și ochelari, cu un nume de familie ce părea italian. Era deja un milionar prin merit propriu și era din nou ca civil după ce a fost Secretar sau Subsecretar al apărării. Brad vroia ca eu să-l cunosc pe acest domn, și dacă aș fi știut în acel moment, probabil că aș fi zis revistei să aștepte, pentru că în acel moment am aveam nici o idee de ce aveam să pierd.
Credeți-mă că am dat cu capul de pereți de atunci, pentru că săptămâna viitoare când Brad a revenit acasă, m-a sunat și mi-a povestit despre spectacolul aerian. El mi-a spus ce a văzut acolo: aparent, exact în momentul demonstrației echipajului de zbor al Forțelor Aeriene, Thunderbirds, când se planifica începerea show-lui, acest domn ce era cu Brad i-a spus: "Urmează-mă", și au mers la celălalt capăt al aerodromului, departe de unde era publicul, la acest hangar care este în Baza Norton a Forțelor Aeriene. Nu-mi amintesc numărul clădirii, dar trebuia să fie unul dintre cele mai mari hangare pe care le are U.S. Air Force.
De fapt, la bază fost numit Marele Hangar. Era cât patru cabane Quonset gigante, un stil de hangare ce erau conectate în mijloc, cu ateliere lucru și zone de lucru la periferie, și un fel de separator în mijloc. De-a lungul vizitei, gazda, responsabilul acestui spectacol aerian, foarte amabil cu domul cu care era Brad, așa că i-au invitat înăuntru pentru a le arăta totul. Acolo se afla prototipul ce pierduse cursa cu competența contra Bombarderului Stealth B-2 se numea Lockheed Pulsar, poreclit Aurora. Aceste aparate au abilitatea de a fi în aproape orice parte a lumii, în 30 minute după decolare, cu o capacitate pentru 121 capete nucleare, probabil arme de 10-15 megatone, un model tactic de avion...
Apoi, după ce le-au arătat aceste nave, mergând puțin au ajuns într-o zonă unde era o mare cortină neagră, ce separa două zone diferite de hangar. În spatele acestei cortine toate luminile erau stinse; așa că, au intrat și au aprins luminile și din întuneric la lumina reflectoarelor puteau vedea trei farfurii zburătoare, plutind în aer, deasupra solului, fără cabluri să-l susțină de tavan, fără roți de aterizare pe dedesupt - doar plutind deasupra solului. Aveau o scurtă prezentare video, arătând pe cel mai mic dintre cele trei vehicule așezat, se presupune deasupra albiei unui lac secat - vreun loc precum Zona 51. Se arăta acest vehicul face trei mici mișcări rapide, sărituri ; apoi a accelerat drept în sus până nu de mai vedea, dispărând complet din zona vizuală în doar câteva secunde - fără sunet, nici boom sonic - nimic.
Ei aveau o ilustrare în secțiune, foarte similară cu cea despre care voi vorbi, arătând care erau componentele interne ale acestui vehicul, și aveau unele dintre panourile scoase astfel încât să se poată vedea cu adevărat și vedem rezervoare de oxigen și un mic braț mic robotic, care putea întinde spre afară pe partea laterală a vehiculului pentru a colecta probe și alte chestii. Așa că, în mod evident, acesta este un vehicul care nu este doar capabil să zboare prin atmosferă, dar este de asemenea capabil de a merge în spațiu și colecteze mostre, și folosește un tip de sistem de propulsie care nu face zgomot. După cum ați putut vedea, nu avea părți mobile și nu avea nici gaze de eliminat, nici combustibil pentru a arde - era acolo pur și simplu suspendat în aer.
Așa că Brad a ascultat atent și a adunat atâta informație cât putea, și atunci când s-a întors mi-a povestit cum a văzut trei farfurii zburătoare în acest hangar la Baza Norton a Forței Aeriene pe 12 noiembrie 1988 - era o sâmbătă. El a spus că cel mai mic avea o formă de clopot. Erau toate identice ca formă și proporții, excepția fiind că erau trei dimensiuni diferite. Cel mai mic, în partea sa cea mai lată era plan la bază, cu formă de clopot, și sus avea o cupolă, ca o semisferă. Laturile se înclinau la un unghi de 35 grade față de verticală.
S-au înlăturat panourile din jurul fustei, de modul că se putea vedea în interior unul dintre aceste mari rezervoare de oxigen. A fost foarte specific în descrierea acestor rezervoare de oxigen, care aveau cam 40-45cm în diametru și aproximativ 1,80m de lungime, și erau toate dispuse radial, precum spițele unei roți. Cupola ce se putea vedea sus, era de fapt jumătatea superioară a unui mare compartiment pentru echipaj cu forma de sferă, care era în mijlocul vehiculului, iar aproximativ jumătate din acest vehicul avea o mare piesă turnată din material plastic care avea un set de mari bobine de cupru în ea. El a spus că avea cam 45cm de lațime sus și cam 20-23cm de grosime. Înăuntru avea probabil de 15 la 20 straturi de bobine de cupru suprapuse.
Partea inferioară a vehiculului avea de la 27 până la 30 cm grosime. În ambele cazuri, bobina și marele disc se aflau în partea de jos, ca o mare bucată de plastic turnată - un plastic transparent cam albastru-verzui, sau putea să fi fost de sticlă. Folosind aptitudinile mele de artist conceptual, am stabilit că erau exact 48 secțiuni precum subțiri felii de pizza, iar fiecare secțiune în interiorul acestei piese turnare cântărea probabil 4 sau 5 tone, judecând după grosime și după diametrul. Trebuia să fi avut o greutate enormă. Era plină de plăci de cupru de jumătate de inch grosime, iar fiecare dintre cele 48 secțiuni aveau 8 plăci de cupru.
Așa că, iată-ne din nou înapoi condensatorii de placă, și la posibilitatea ca cineva să fi găsit un mod de utilizare al efectului Bielfield-Brown - acest efect de levitație se încarcă un condensator pentru a se ridica spre placa pozitivă. Acum, când sunt 8 plăci suprapuse acolo, se alternează. Acestea sunt: negativ pozitiv, negativ, pozitiv, negativ, pozitiv - 4 ori, astfel încât se termină cu plăcile pozitive fiind întotdeauna deasupra setului de plăci negative, așa cum urcă.
În interiorul compartimentului pentru echipaj exista în mijloc o mare coloană, și erau patru locuri eject-abile, montate spate în spate în jumătatea superioară a acestei coloane. Apoi, chiar în mijlocul coloanei, exista vreun mod de ghidare direcțional.
Ei bine, această navă era dintre acelea ce ei numesc un Vehicul de Reproducere Extraterestră; de asemenea poreclit Cruise Flow (Navă de flux = ??? = Flux de croazieră). Acest sistem propulsie antigravitațional - această farfurie zburătoare -era una dintre cele trei care se aflau în acest hangar în Baza Norton a Forțelor Aeriene. Sistemul său de viziune sintetică folosea același tip de tehnologie precum sistemul de arme ce are elicopterul Apache: pilotul vrea să privească în spatele lui, poate avea o vedere în această direcție, iar camerele se rotesc câte două. Pilotul are un mic ecran în fața căștii, care îi oferă o viziune alternativă. El poartă de asemenea un mic set de lentile - de fapt, acum puteți cumpăra într-adevăr un sistem de viziune 3D pentru o cameră video care face același lucru -astfel încât că atunci când privește în jur, are o viziune perfectă 3D de vedere în exterior, dar fără ferestre. Atunci, de ce nu au ferestre? Ei bine, este probabil că pentru că voltajul de care noi vorbim, folosit în sistem, este probabil între, să zicem, jumătate de milion la un milion de volți de electricitate.
Acum, el a spus că erau trei vehicule. Primul - cel mai mic, care era parțial demontat, cel care era în video avea cam 7 metri în diametru în partea mai lată, chiar la bază. Următorul mai mare avea 18metri în diametru la bază.
Acum, am început să privesc desenul acestui lucru, și m-am gândit că ceea ce am văzut era o bobină Tesla, care este un tip de transformator în aer liber. Ce se întâmplă este că atunci când energia electrică trece prin această bobină de diametru mare, este creat un câmp. Aceasta este ceea ce face acest sistem: ia energie electrică, folosind 2 mari baterii tip naval de 24 volți. Practic se folosește acesta pentru a pune într-un fel, un curent alternativ între aceste înfășurări. Apoi, energia electrică crește prin bobina secundară, care se află în coloana din mijloc, și se obține acest voltaj extrem (înaltă tensiune). Se poate pune selectiv tensiunea pe oricare dintre cele 48 secțiuni ale condensatorului.
Ei bine, de ce vroiau să facă acest lucru ? Dacă se folosește pur și simplu o Bobină Tesla, de obicei se folosesc unul sau poate doi condensatori în tot sistemul. Dar, noi vorbim aici despre un tip diferit de condensator - noi vorbim despre condensatori care sunt realizați din plăci - plăci care sunt formă de triunghiuri subțiri și lungi, și sunt toate orientate radial - la fel ca spițele unei roți, la fel ca și rezervoarele de oxigen și precum liniile de câmp ale bobinei de diametru mare. Dacă se privește acest sistem, dacă ești un electrician sau doar cineva care știe puțin despre bobinele Tesla și modul în care sunt configurate, vei începe să-ți dai seama că orientarea componentelor este într-adevăr cheia pentru ca sistemul să funcționeze. ( . . . )
P.S.(traducător) : Acest subiect nu este nou, este foarte posibil să-l fi citit într-o altă formulare asemănătoare. Există informații complementare, această postare este doar o traducere. Ca părere, se pare, și cred că există o strânsă legătură între IA extraterestră și puterea Draco. De n-ar fi adepții nanotehnologiei, de care sunt mai mult decât dependenți, dețin implante pentru îmbunătățiri fizice și psihice, probabil nu ar fi ajuns acolo unde sunt acum, neutru vorbind. Ca opinie personală, ce se bazează pe diferite surse de informații, se pare că germanii au contactat, prin societatea Vril o civilizație de pe planeta Aldebaraan, și că această civilizație erau ... civilizația Draco ... Surprinzătoare sunt drumurile ... Vieții ! Toate aceste opinii trebuiesc verificate, înainte de a fi acceptate !
Vă mulțumesc pentru curiozitate și Pe curând! Paul Marian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu